Calendar ortodox 2021, 29 octombrie. Sfinții zilei: Sfânta Anastasia Romana

29 octombrie 2021 1:50

Ultima actualizare: 13 noiembrie 2021 0:55

Sfânta Anastasia Romanafoto: Doxologia.ro

Sfânta Anastasia Romana este pomenită la data de 29 octombrie în Calendarul ortodox. Sfânta Anastasia Romana este între sfinții zilei, cinstiţi de credincioșii ortodocși, conform Calendarului ortodox 2021, pentru data de 29 octombrie. Zi de post.

În vremea împăraţilor Deciu şi Valerian, într-un loc neştiut şi deosebit lângă cetatea Romei se adunase într-o obşte o mică mănăstire. Aici vieţuiau şi câteva călugăriţe îmbunătăţite printre care şi egumena Sofia, bătrână şi desăvârşită în fapte bune. Egumena Sofia obişnuia să aibă grijă de orfani. Aşa a ajuns la ea şi fericita fecioară Anastasia la vârstă fragedă când avea numai trei ani. Anastasia a crescut la mănăstire şi le depăşea pe toate celelalte fecioare atât în frumuseţe dar mai ales în osteneli, post şi nevoinţe. Când Anastasia a ajuns la vârsta măritişului, mulţi cetăţeni aflaseră de frumuseţea şi cuminţenia ei şi ar fi dorit-o de soţie. Dar ea socotea toate acestea deşertăciune şi îşi păzea fecioria priveghind ziua şi noaptea în rugăciune. Diavolul nu putea să sufere hotărârea ei şi se ostenea asupra ei cu războiul trupului, cu gânduri necurate şi şoapte viclene pentru că voia neapărat să o abată de la Hristos şi de la viaţa ei asemenea cu îngerii şi să o aplece spre lume. Neavând spor asupra Fecioarei Anastasia prin războiul ascuns s-a ridicat asupra ei pe faţă trimiţând gânduri necurate guvernatorul Probus, care a aflat de frumuseţe Anastasia de la nişte muncitori. Aceştia i-au spus că o fecioară frumoasă cum nu mai este alta la Roma trăieşte într-un loc deosebit, alături de alte femei sărace, care vieţuiesc fără bărbaţi nevoind să se căsătorească, batjocorind viaţa păgânilor şi bătându-şi joc de zeii lor, crezând în Cel Răstignit. Igumenul auzind aceasta şi-a trimis slugile pentru a o aduce înaintea lui. Ei nu au putut pătrunde în mănăstire decât cu gălăgie mare după ce au dărâmat porţile cu topoarele. La auzul zarvei măicuţele au fugit printr-o ieşire taincă, doar pe Anastasia a oprit-o egumena Sofia zicându-i: “Fiica mea, Anastasia, nu te înfricoșa, căci acum a venit vremea nevoinței. Iată Mirele tău, Iisus Hristos, vrea să te încununeze pe tine. Deci nu vreau să fugi din mănăstire și să te pierd, mărgăritarul meu, pe care de la trei ani luându-te, te-am crescut și până acum te-am păzit ca pe lumina ochilor”. Soldaţii au pu-o pe fecioară în lanţuri şi au dus-o înaintea guvernatorului. Acesta a încercat cu vorbe meşteşugite să o întoarcă de la credinţa ei, promiţându-i o viaţă plină de belşug şi îndestulare, de bogăţie lumească şi plăceri, dar ea, ridicând ochii din pământ i-a răspuns: “Bărbatul meu, bogăția mea, viața și veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, de la Care nu mă voi întoarce cu amăgitoarele tale cuvinte”.

Auzind acestea şi înţelegând că nu o va îndupleca i-a rupt hainele de pe ea şi a început să o batjocorească cu vorba. Pentru că ea le-a răspuns făcându-i de ruşine tot pe ei, au legat-o de patru stâlpi, deaspra unui cazan cu smoală încinsă, au bătut-o fără milă cu toiegele, au tras-o pe roată şi i-au zdrobit oasele şi rupt venele. Sfânta nu făcea nimic, doar cânta psalmi şi se ruga “Scăparea mea și scutul meu, nu Te depărta de la mine, că slăbește sufletul meu din pricina durerilor și a oaselor mele zdrobite". Roata s-a înţepenit, legăturile s-au desfăcut şi sfânta s-a ridicat nevătămată şi sănătoasă. Guvernatorul ar fi putut înţelege că e minune Dumnezeiască, dar orbit de răutate şi furie a început cu alte munci să o chinuie pe sfânta. A poruncit să fie spânzurată, să-i fie rupte coastele şi şi sfârtecat trupul dar ea cânta: “Vezi durerea mea cu care pătimesc pentru Tine, Mirele meu, și binevoiește ca sângele vărsat de netrebnica roaba Ta să-Ți fie bineprimit și să nu fiu lepădată din ceata sfintelor mărturisitoare”. Ighemonul vâzând asta zis: “Dacă îți place să rabzi chinuri pentru Cel răstignit, îți voi înmulți această plăcere". Și dat ordin ca să-i fie tăiați sânii. Sfânta, s-a simţit slăbită și a cerut apă. Unul dintre cei ce erau acolo, pe nume Chirii, i-a dat să bea, iar ea, gustând puțină apă, a zis către cel ce i-a dat apă: „Să nu te lipsești de plată de la Domnul, după cuvântul Lui, care a zis: Oricine vă va adăpa cu un pahar de apă rece în numele Meu - căci ai lui Hristos suntem - nu-și va pierde plata sa".

Chinuitorul a început să-i smulgă unghiile de la degete, apoi săi taie mâinile şi picioarele şi să-i spargă toţi dinţii. Chirii i-a mai dat puţină apă sfintei pentru că a văzut-o slăbită şi ighemonul şi-a dat seama că-i creştin aşa că a poruncit să fie ucis pe loc. Acesta a plecat fericit la Domnul Hristos să-şi primească răsplata pentru paharul de apă. Sfânta, răcorindu-se cu apă, a răsuflat puțin și se ruga, zicând: “Nu mă lăsa pe mine, Dumnezeule, Mântuitorul meu". Păgânul văzând că nu o poate opri din rugăciune a poruncit ca să i se taie limba. Sluga cu un clește i-a tras limba și i-a tăiat-o. Apoi Sfânta Muceniţă a fost dusă afară din cetate, i-a fost tăiat capul şi trupul lăsat pradă animalelor şi păsărilor. Egumena Sofia a primit pe îngeri şi a aflat cele întâmplate şi a pornit să o caute. Deşi nu avea nici o idee unde se află cinstitele rămăşiţe le-a găsit cu uşurinţă, dar pentru că era bătrână şi abia se ducea pe ea nu ştia ce să facă. Acolo au găsit-o plângând nişte creştini dreptcredincioşi care au adunat membrele aruncate şi au îngropa-o cu cinste cântând rugăciuni şi slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfântul Duh, Amin

Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana

Glasul al 4-leaMieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana

Glasul al 3-lea

Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.

Cu apele fecioriei curăţindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, dai celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ţi-a dat ţie Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăşte har pururea curgător.