Ce fac în prezent autorii triplului asasinat din 2004, de la Mangalia. Doi studenți au îngropat de vie o fetiță de 8 ani, după ce i-au ucis părinții
În urmă cu 20 de ani, doi studenți au reușit să îngrozească o ţară întreagă prin cruzimea cu care au omorât trei membri ai unei familii. Alexandru (39 ani), Lucreția (35 ani) și fetița lor de 8 anișori, au fost găsiți fără suflare după trei luni de căutări. Ce fac astăzi autorii triplului asasinat din Mangalia?
În urmă cu exact 20 de ani, pe 28 septembrie 2004, doi studenți au ucis o familie din Mangalia. Într-una dintre cele mai sângeroase crime comise vreodată în România, o fetiță de opt ani a fost luată de la școală și, fără niciun motiv, ucisă cu sânge rece după ce scăpase cu viaţă, de trei ori, din mâinile criminalilor.
Cei doi tineri au fost condamnați la închisoare pe viață. Cu toate acestea, datorită unei scăpări descoperite de avocații lor, ei au fost scutiți de plata despăgubirilor către rudele victimelor. Complicele implicat în uciderea fetei și ascunderea cadavrului acesteia a fost lăsat să părăsească România de către organele de anchetă și nu a executat nici măcar o zi de închisoare.
Cazul din 2004 care a zguduit România
La 8 octombrie 2004, o femeie din Mangalia a mers la Poliție pentru a se plânge că nu mai dă de sora sa de peste o săptămână. Lucreția Ion (35 de ani) a dispărut fără urmă, împreună cu soțul ei Alexandru (39 de ani) și fiica lor Amalia, în vârstă de opt ani. Aceștia nu mai răspundeau la ușa apartamentului lor, iar telefoanele erau închise.
Ei au lucrat în Germania în timpul verii ca ospătari într-un restaurant din Düsseldorf, au declarat 9.000 de euro la vamă, dar și un Opel Astra Caravan gri metalizat nou. Mașina nu mai era nici măcar în fața blocului. Pentru o vreme, rudele cuplului au presupus că Ion și soția sa au plecat la munte în ultimul weekend din septembrie.
Dar la începutul săptămânii, Amalia trebuia să meargă la şcoală, iar ei n-au mai apărut şi nici nu mai răspundeau la telefon. Alarmați, polițiștii din Mangalia au deschis un dosar pentru a cerceta circumstanțele dispariției. La locuința familiei Ion, ușa apartamentului era intactă și nu existau urme de efracție sau de luptă. Ciudat, însă, pe masa din bucătărie, lângă borcanul în care urmau să fie puși la murat, se aflau niște gogoșari pe jumătate curățați de semințe. În baie, cada era îmbibată cu rufe uitate la înmuiat. Cineva deranjase treburile Lucreției. Cu ajutorul surorii sale, Poliția a descoperit că lipsea covorul de pe coridor, iar în sufragerie fusese mutată o canapea pentru a ascunde o tăietură în mochetă.
Pe unul dintre pereți erau urme șterse, iar criminaliștii au găsit pete de sânge, care proveneau de la bărbatul dispărut. Cine i-a atacat în propria casă și, mai important, de ce? Și unde sunt acum soția și fiica cea mică a bărbatului? Pentru a găsi răspunsuri cât mai repede, Poliția a dat în urmărire mașina familiei Ion și a anunțat dispariția acesteia în presă. Și, după două săptămâni de căutări, pe 27 octombrie 2004, Opel-ul gri metalizat a fost găsit parcat în zona Tomis Nord din afara Constanței.
Mașina era curată în interior, iar anchetatorii nu au putut găsi niciun indiciu nou. Principala pistă era că în apartamentul cuplului Ion avusese loc o bătaie, bărbatul fusese ucis, iar Lucreția fugise cu fiica ei cea mică și se ascundea acum de lege. Întreaga familie a fost reținută la frontieră.
La începutul lunii decembrie 2004, o tânără s-a prezentat la Poliția din Constanța pentru a denunța că a fost traficată: la 5 noiembrie 2004, Georgiana T. a fost cumpărată de un bărbat din Cernavoda pentru 600 de euro și apoi dusă într-un apartament din Constanța, unde a fost obligată să se prostitueze. Fata a reușit să evadeze și a dat Poliției locul unde a fost ținută închisă.
Era vorba de un un bloc din cartierul Tomis Nord. Acolo locuia Blenis Shyti, un tânăr de 21 de ani din Kuçovë (Albania), student la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa.
Nepotul victimei, suspectul principal
La 10 decembrie 2004, polițiștii au intrat în apartamentul albanezului și au găsit manuale școlare pe care le furase în liceu, gloanțe de pistol și, cel mai important, documente și un telefon mobil aparținând cuplului dispărut în Mangalia. Blenis le-a spus polițiștilor că a găsit aceste obiecte atunci când a închiriat apartamentul. Cu toate acestea, ancheta privind infracțiunea de trafic de persoane a scos la iveală că au existat mai multe victime, dintre care una, minoră, era cazată la un alt bărbat, prieten cu Shyti: Ştefan Niculescu, de 22 de ani. Student la Facultatea de Finanţe Contabilitate din cadrul Universităţii Ovidius, Niculescu era nepotul Lucreţiei Ion.
La acel moment, anchetatorii nu mai aveau niciun dubiu că cei doi erau implicați în dispariția familiei din Mangalia. Pe 14 decembrie 2004, Blenis Shyti și Ștefan Niculescu au fost reținuți. Doar câteva ore mai târziu, nepotul Lucreției Ion le-a povestit anchetatorilor evenimentele din acest caz în ordine. Cronologia exactă a incidentului a fost stabilită pe baza declarațiilor sale, a martorului care a participat la ascunderea cadavrului și a altor probe din dosar, fiind consemnată în hotărârea Înaltei Curți care a pronunțat sentința definitivă împotriva celor doi bărbați.
Cronologia crimelor
Pe 29 septembrie 2004, Shyti și Niculescu au plecat din Constanța cu mașina spre Mangalia. Ei erau prieteni apropiați încă din liceu și jucau rugby împreună. Dar, mai mult decât sportul lor, au fost legați de crimele pe care le-au comis împreună. Anchetatorii au descoperit că cei doi comiseseră deja un jaf înainte de tripla crimă. Când au ajuns în Mangalia în acea dimineață, și-au parcat mașina în fața blocului în care locuia familia Ion și au stat de pază. Cu puțin timp înainte de ora 8.00, au urmărit-o pe fată mergând la școală și l-au așteptat pe tatăl ei, Alexandru Ion, să iasă din apartament. Apoi au bătut la ușă.
Mama lui Ștefan Niculescu era sora Lucreției Ion. Prin urmare, tânărul s-a așezat în fața vizorului, astfel încât mătușa sa să îl poată vedea, în timp ce albanezul era într-o parte. Imediat ce ușa a fost deschisă, Lucreția a fost lovită de nepotul ei, iar aceștia au dat peste ea pe coridor și au încercat să o stranguleze cu mâinile, însă ea s-a opus. Temându-se că vecinii vor auzi, Shyti a decis să pună capăt rapid și a apucat cablul de la telefonul fix și a strangulat victima. După ce aceasta nu a mai mișcat, cei doi au târât-o în baia apartamentului. Au mers apoi în bucătărie, de unde au luat două cuțite și au stat din nou la pândă.
Niculescu era pe hol și aștepta să se deschidă ușa de la intrare, în timp ce Shyti urmărea de pe balcon întoarcerea soțului Lucreției. Când l-a văzut, i-a făcut semn prietenului său.
Când Alexandru Ion a intrat pe ușa casei, Shyti l-a atacat cu un cuțit și a încercat să îi taie gâtul. Bărbatul s-a apărat, dar și-a rănit brațul drept. Niculescu l-a înjunghiat apoi, iar victima a căzut la podea și a murit sub o ploaie de lovituri de cuțit. Conform raportului de autopsie medico-legală, au existat mai multe plăgi înjunghiate în piept și abdomen, precum și leziuni de autoapărare la nivelul toracelui şi a abdomenului, cu afectarea stomacului şi a ficatului, dar şi a antebrațului drept.
În cadrul procesului ulterior, Shyti a susținut că a fost un simplu spectator și că o altă persoană a înjunghiat victima. Însă judecătorii care l-au condamnat au stabilit că, „având în vedere multitudinea loviturilor” şi „localizarea leziunilor – față și spate”, este cert că „ele au fost aplicate de ambii inculpați”.
După ce l-au ucis pe Alexandru Ion, cei doi bărbați au căutat în casă bani și bunuri. Au luat 6.000 de euro, telefoanele mobile și cărțile de identitate ale celor două victime, pașapoartele și actele casei și ale mașinii. Apoi au legat cadavrele victimelor, le-au lăsat în casă și au plecat de acolo. Prima lor destinație a fost spitalul din Mangalia, pentru că, în încercarea lui Niculescu de a îl înjunghia pe unchiul său, acesta l-a înjunghiat accidental pe Shyti în picior.
La spital, s-a constatat că rana era superficială: „plagă contuză 1/3 superioară gamba stângă, contuzie forte genunchi stâng”. Shyti a fost pansat, vaccinat antitetanos şi lăsat să plece acasă. Numai că de acolo, el a mers ca să omoare din nou. Iar ultima lui victimă a fost un copil de doar 8 anișori.
Ultima victimă, o fetiță de doar 8 ani. A fost îngropată de vie
Blenis Shyti l-a sunat mai întâi pe prietenul său Todri Albion și l-a rugat să vină la Mangalia, fără să-i dea vreun motiv. Todri era tot din Albania, avea 19 ani și urma liceul în Constanța. Niculescu își rupsese piciorul jucând rugby, iar Shyti se accidentase și el la picior, astfel că aveau nevoie de el pentru că că plănuiseră să scoată cadavrele din apartament şi să le ascundă şi nu mai puteau face asta singuri.
Când Todori a ajuns la Mangalia, s-au urcat cu toții în mașina condusă de Niculescu și s-au îndreptat spre școala unde învăța Amalia, fiica cuplului Ion, în vârstă de 8 ani. Todri s-a așezat pe bancheta din spate a șoferului, în timp ce Shyti s-a așezat lângă el. Au așteptat ca fata să iasă din școală, iar Niculescu s-a dus să o ia. Când l-a văzut, Amalia a fost fericită. El era vărul ei, iar prietena lui avea grijă de ea de ceva vreme. I-au spus că o vor duce acasă și Amalia s-a urcat pe locul din față, în dreapta lui Niculescu, care conducea mașina. În timp ce mergeau dinspre Mangalia spre Constanța, aceștia au mințit-o pe Amalia că merg la locuința fostei sale bone.
Nu se ştie exact cine a încercat primul să omoare fetiţa. Judecătorii de la ÎCCJ au stabilit, în decizia de condamnare, că potrivit „înțelegerii dintre cei doi inculpați, Shyti Blenis, care era în spatele fetiței, a încercat să o sugrume, dar, dată fiind poziția în care se găsea, nu a reușit, cerându-i lui Niculescu Ștefan cureaua, pentru a reuși să o ucidă pe victimă”.
Când au văzut că victima nu se mai mișcă, au legat-o de mâini și de picioare, au pus-o în portbagaj și au condus până în pădurea Valu lui Traian de lângă Constanța. Acolo, i-au cerut lui Todri să sape o groapă și au scos cadavrul copilului din mașină. Niculescu și Todri i-au spus medicului legist că Amalia nu era moartă, după care Shyti a bătut-o (raportul autopsiei a confirmat că avea astfel de răni), a învelit-o în pături, i-a legat mâinile și picioarele și a aruncat-o în groapă cu capul în jos. După descoperirea cadavrului, s-a constatat că fetiţa încă trăia atunci când a fost îngropată, cauza morții ei fiind „asfixia mecanică prin obturarea căilor respiratorii superioare cu pământ”.
Trupurile celor trei victime au fost descoperite în ziua de 15 decembrie 2004, în locurile indicate de Ştefan Niculescu şi de Todri Albion. În iunie 2005, dosarul de omor a fost trimis în instanţă, iar două luni mai târziu, Todri Albion a părăsit România şi nu s-a mai întors.
Pe 3 august 2005, judecătorul Marius Epure de la Tribunalul Constanţa a decis conexarea dosarului în care Shyti şi Niculescu erau acuzaţi de omor cu dosarul de trafic de persoane. Iar o săptămână mai târziu, la cererea avocaţilor lui Shyti, acelaşi judecător a dispus restituirea dosarului la Parchet şi, super-bonus, „punerea în libertate de îndată a inculpatului Shyti Blenis”, fără nicio interdicţie.
În noiembrie 2009, Blenis Shyti și Ștefan Niculescu au fost condamnați la închisoare pe viață de ÎCCJ pentru tripla crimă din Mangalia. Sentințele pentru celelalte infracțiuni au fost contopite, rămânând pedeapsa cea mai grea. Executarea acestei pedepse a început în decembrie 2004 și, potrivit calculelor judecătorului, va expira pe 4 iulie 2102.
Ce s-a ales de autorii triplului asasinat
Judecătorii de la Curtea de Apel Constanţa precizau, în motivarea deciziei lor, că, deşi Shyti şi Niculescu „erau foarte tineri”, „pedeapsa detențiunii pe viață (…) justifică necesitatea izolării inculpaţilor din societate, asigurând și reeducarea lor”, având în vedere „comiterea omorurilor cu premeditare, suprimarea vieții a unei întregi familii, agresivitatea cu care au acționat, încercând uciderea minorei cu mâinile goale, ceea ce ne demonstrează o ferocitate deosebită”.
În 2014, Shyti a solicitat o revizuire a condamnării sale. El a cerut ca declarația lui Niculescu din etapa finală a procesului să fie reconsiderată ca probă. În acea declarație, Niculescu a susținut că a acționat singur și că Shyti era nevinovat. De fapt, la ÎCCJ, Niculescu și-a retractat mărturisirea anterioară și a susținut că el a fost singurul care a ucis-o. Când și-a ucis mătușa, Shyti a încercat să plece, dar el l-a tras înăuntru, spunând că a fost singurul care l-a înjunghiat pe unchiul său și a strangulat-o pe fată, și că prietenii săi doar i s-au alăturat pentru a ascunde cadavrul într-o groapă.
Cu toate acestea, judecătorii de la ÎCCJ au replicat că „din actele dosarului rezultă vinovăția inculpatului Shyti Blenis” și i-au condamnat pe amândoi la moarte. Tribunalul Constanța a respins cererea de rejudecare pe motiv că declarația fusese deja examinată de ÎCCJ. Shyti a contestat decizia instanței, dar ulterior și-a retras apelul.
Albanezul s-a plâns mai întâi la CEDO că arestarea sa preventivă din perioada 17-20 august 2005 (pentru furtul catalogului) a fost ilegală. De asemenea, el s-a plâns că durata procesului său (cinci ani - n.r.) a fost excesivă și nedreaptă, că a fost discriminat numai pe baza naționalității sale și că a fost acuzat de omor calificat. În plângerea sa, Shyti a susținut, de asemenea, că dreptul său la prezumția de nevinovăție a fost încălcat de campania mediatică împotriva sa și că mijloacele sale de comunicare au fost încălcate în închisoarea Poarta Albă.
CEDO a decis în noiembrie 2013 că acuzațiile lui Shyti erau inadmisibile. Într-o nouă cerere la CEDO, Blenis a susținut că a fost forțat să poarte cătușe în timpul procesului deoarece era considerat un deținut periculos, că au fost luate măsuri de securitate împotriva sa și că a fost discriminat în raport cu coacuzatul Ștefan Niculescu, numai pentru că acesta este cetățean albanez. Şi această cerere a fost declarată de judecătorii CEDO, în mai 2014, inadmisibilă.
Cu toate acestea, în februarie 2021, Blenis Shyti a obținut câștig de cauză în fața CEDO, iar statul român a fost obligat să-i plătească albanezului 5.000 de euro despăgubiri, pentru condiţiile improprii din închisoare.
Shyti a trecut prin penitenciarele Poarta Albă, Jilava, Rahova, Tulcea și Slobozia. În septembrie 2021, întors în Penitenciarul Poarta Albă, s-a căsătorit cu o româncă stabilită în Spania, care e cu 8 ani mai în vârstă decât el. În prezent, Blenis Shyti îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Ploieşti.
La rândul său, și Ştefan Niculescu a trecut prin mai multe penitenciare, iar în vara anului 2022, era la Giurgiu, în regimul închis de executare a pedepsei, al doilea ca severitate, după regimul de maximă siguranţă. Legea prevede că cei condamnaţi la pedeapsa detențiunii pe viață pot cere liberarea condiționată după executarea efectivă a 20 de ani de închisoare. Pentru Shyti şi Ştefănescu termenul se împlineşte la sfârşitul acestui an.
