Cum se distrau românii pe vremea comunismului
Au trecut atâția ani de la căderea comunismului, însă, mulți au în minte amintiri clare de atunci. Trecând peste imaginile urâte ale perioadei, nu putem să uităm momentele frumoase: petrecerile care durau până dimineața, ieșirile la pădure, mersul la cinema și apoi la cofetărie, ieșirile la ștrand, vacanțele la mare sau la munte, spectacolele din grădinile de vară. Click! vă arată cum se distrau românii înainte de ‘89.
Românii sunt oameni veseli, cărora le place să se distreze și, chiar dacă în perioada comunismului posibilitățile nu erau prea variate, găseau întotdeauna motive de petrecere și moduri în care să se simtă bine alături de familie și prieteni, în timpul liber.
Chefuri până dimineața
Vă mai aduceți aminte cum, înainte de chef de apartament, vă organizați în așa fel încât să aveți de toate pe masă? Toată lumea își punea „pilele” în funcțiune, astfel încât să nu lipsească nici un ingredient din salata boeuf, nici cârnăciorii Cabanos sau o băutură mai fină, ca să nu mai vorbim de țigări. Muzica era o altă problemă, așa că fiecare aducea de acasă casete, astfel încât „play-list-ul” să fie variat și cât mai complet. Spre sfârșitul chefului, petrecăreții se strângeau adesea în jurul chitării și se puneau pe cântat până în zori.
Rula același film timp de o săptămână
O altă distracție era mersul la cinema, mai ales că la televizor nu aveai nimic de văzut în cele două ore de emisie. Când rula un film bun, se formau cozi la cinematografe. Lacrimogenele filme indiene, precum „O floare și doi grădinari”, filmele de acțiune, cum ar fi cele cu Piedone, sau filmele istorice românești erau în topul preferințelor, așa că puțini erau cei care le ratau. Oricum, ținând cont că filmele se schimbau doar o dată la şapte zile, oamenii aveau timp să le vadă. După cinema, aproape că era un obicei să mergi la o prăjitură la cofetărie și la un suc Ci-Co.
Nopți petrecute la video
În anii ‘80, pe ici pe colo, apăruseră video-urile. Se făceau schimburi de casete, iar Irina Nistor (n.r. critic de film) devenise celebră pentru traducerile ei. Cei care aveau aparate video organizau aproape la fiecare sfârșit de săptămână seri de „mini-cinema”, unde își invitau prietenii și stăteau până dimineața și se uitau la filme.
Era un alt mod de a petrece timpul cu cei dragi și de a se desprinde de realitatea cenușie. Se uitau cu jind la ceea ce ei nu puteau avea: case luxoase, mașini „străine”, haine moderne, țigări, diverse obiecte electronice și, cel mai important, libertate.
Grădinile de vară erau pline
Multe dintre restaurantele din comunism erau însoţite de celebrele grădini de vară, foarte apreciate de cei are doreau să servească o bere rece, în aer liber. Apoi, mai erau și barurile sau discotecile organizate la căminele culturale și care la ora 22.00 se închideau. Sibienii își aduc aminte, cu siguranță, de barul de la „Conti”, adică de la parterul Hotelului Continental sau de Disco Dumbrava. La rândul lor, severinenii n-au uitat de restaurantul „Drobeta”, aflat în centrul oraşului. Aici, fără rezervare, nu puteai să prinzi o masă liberă decât cu foarte mult noroc. Şi asta, pentru că oamenii îşi permiteau să ia masa în oraş. Scoteau din buzunar cel mult 25 de lei pentru o friptură şi o baterie de vin. Vara, grădinile de vară ale localurilor timişorene, de la „Continental” până la „Vaporul”, erau pline, iar la dozatorul de bere se făceau cozi imense. În București, la „Cina” și la „Doina”, atmosfera era de vis. Mâncarea bună, berea rece, muzica și dansul erau nelipsite. Nu uitați de profiterolul de la „Casata” sau de la „București” și de parfait-ul de la „Capșa”!
Grătarele sfârâiau, la pădure
De cum dădea frunza, orășenii ieșeau la iarbă verde. Prietenii se strângeau la un grătar, pe care puneau ce aducea fiecare. Un pachet de carne de porc, un cârnăcior, niște mici, puțină slăninuță și ce mai puteau să procure pentru ieșirea la pădure. Bineînțeles că nu lipsea nici berea, Azuga, Gambrinus, etc, iar pentru copii, vestitul Ci-Co sau câte un sirop făcut în casă.
Concediile, la mare sau la munte
Vara, imediat ce se termina școala, litoralul Mării Negre se umplea, ca și acum. Plajele nu erau însă pline de șezlonguri și umbrele. Oamenii își puneau cearșafurile direct pe nisip și stăteau la plajă. Seara, ieșeau la promenadă pe faleză sau prin centrul stațiunilor. Se bea bragă, se mâncau plăcinte dobrogene, covrigi calzi și hamsii. Terasele erau pline, sfârâiau grătarele și se mânca bine. Muzicanții angajați făceau atmosferă, iar oamenii dansau până târziu. La munte, pe primul loc era odihna. După o zi de drumeții, ceaiul cu rom era nelipsit, la cabană. Focul de tabără era o altă atracție, mai ales că în jurul acestuia se dezlănțuiau spiritele: se cânta, se dansa și era multă voie bună.
