Datini şi obiceiuri de spor şi sănătate la Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
În fiecare an, pe 29 august, creştinătatea prăznuieşte cu evlavie şi tristeţe Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, ultima sărbătoare importantă din anul bisericesc, care se încheie pe 31 august.
Prin viaţa ca şi prin moartea sa, Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut şi sub denumirea de Înaintergătorul şi Botezătorul Domnului, rămâne pentru Creştinătate un Profet şi un model de viaţă spirituală ireproşabilă. Sfântul Ioan îi învăţa pe contemporanii lui să lupte până la moarte împotriva păcatului, să respecte dreptatea, să asculte Legea lui Dumnezeu, pentru a înainta astfel în virtute.
La acest praznic de doliu şi post aspru, Biserica face pomenirea morţii martirice a Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre profeţi, care a mărturist venirea lui Hristos.Toitodată, praznicul îl cinsteşte cu laudele cuvenite pe Sf. Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor şi rugător dintre oameni, un apostol al pocăinţei, care mustra cu asprime pe cărturari şi pe farisei, numindu-i năpârci şi pui de şerpi. Ioan a fost profetul care striga în pustiu: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor" (Matei 3,2).
Excavaţii arheologice în Bethabara (Iordania), locul în care se crede că Ioan boteza credincioşii. (wikipedia.org)
Râul Iordan traversează o zonă secetoasă în drumul spre Marea Moartă. (wikipedia.org)
Istoricul sărbătorii
Pentru Ioan cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească, de propovăduitor al pocăinţei şi de botezător al lui Iisus a fost Pustiul Iodanului. Cuvântul lui Ioan Botezătorul era îndrăzneţ şi tăia ca o sabie păcatul. El nu l-a cruţat nici pe regele Irod Antipa, tetrahul Galileii, pentru păcatul său, pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip. Irod se căsătorise cu Irodiada , soţia fratelui său Filip, când acesta era în viaţă şi avusese cu ea o fiică, Salomeea. Au rămas vestite în istoria creştinismului vorbele moralizatoare ale Sfântului Ioan: "Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău!"
Din Evanghelie aflăm că Irod l-a întemniţat pe Ioan pentru curajul său, iar Irodiada, care nutrea o puternică ură împotriva Proorocului, aştepta un prilej de răzbunare. Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mare fast, în apropierea Paştelui, invitându-i pe nobilii regatului. Era momentul ca Irodiada să se răzbune. Cu acest prilej, fiica ei, Salomeea, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor; a fost admirată de toţi oaspeţii şi mai ales de Irod, care i-a promis drept recompensă orice i-ar cere, chiar şi o jumătate din regat. Sfătuită de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui capul Sf. Ioan Botezătorul, drept răsplată. Irod a fost derutat, dar trebuia să-şi respecte jurământul, pentru că de faţă erau cei mai importanţi nobili din regat. Sentinţa a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan, întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Capul însângerat a fost adus pe un platou, iar Salomeea i-a prezentat Irodiadei mult aşteptatul trofeu. Irod se temea, totuşi, că Ioan ar putea învia, dacă trupul ar fi îngropat alături de cap. De aceea, regele le-a dat ucenicilor Sfântului, doar trupul acestuia. Ei au mers în Sevastia şi l-au îngropat, după care au mers la Iisus să-i mărturisească sfârşitul mucenicesc al Proorocului Ioan. În schimb, capul Sfântului a fost îngropat de Irodiada în curtea locuinţei sale, la mare adâncime.
Mântuitorul Iisus Hristos, botezat de Ioan în râul Iordan. (Arhivă Click!)
Moaştele Sfântului Ioan au o istorie zbuciumată
Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaşte. După tradiţia Bisericii, Capul Sfântului Ioan a fost pierdut de trei ori şi tot de atâtea ori aflat. În calendarul
Ortodox sunt rânduite cele trei „Aflări" ale Capului Său, care sunt prăznuite astfel: pe 24 februarie - „Întîia şi a Doua Aflare"a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai se omagiază a treia „Aflare" a Capului Sfântului Ioan.
Tradiţia creştină spune că doar Ioana, soţia dregătorului lui Irod, ştia unde a îngropat Irodiada capul Sfântului Ioan. În mare taină ea l-a dezgropat şi l-a dus la Ierusalim, îngropându-l în Muntele Eleonului (Muntele Înălţării), într-un vas de lut.
Prima „Aflare"
După mulţi ani, un proprietar bogat şi credincios s-a făcut monah sub numele de Inochentie. El a ajuns pe Muntele Eleonului, zidindu-şi acolo o chilie. Apoi, în timp ce săpa şi pentru temelia unei bisericuţe, monahul a găsit vasul de lut care adăpostea Capul Sfântului Ioan. Călugărul l-a păstrat în bisericuţa sa, până când a intuit că va trece la cele veşnice. De teamă că va fi pângărit de păgâni, călugărul l-a îngropat din nou acolo unde le-a găsit. În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena , Sfântul s-a arătat în visul a doi călugări şi le-a cerut să-i dezgroape capul. Acest moment este socotit „Prima Aflare" a veneratului cap.
A doua „Aflare"
După ce Sfântul Ioan le-a dezvăluit călugărilor, locul unde este îngropat capul său, cei doi monahi au purtat moaştele într-un sac oriunde mergeau. După un timp, cei doi s-au împrietenit cu un olar şi i-au dat acestuia sacul, să - l mai ducă şi ei.Sf. Ioan s-a arătat în visul acestuia, cerându-i să fugă de călugări. Moaştele i-au adus olarului multe bucurii. Când şi acesta a intuit că nu mai are mult de trăit, olarul a pus capul Sfântului Ioan într-o raclă pe care a încredinţat-o surorii sale . La rândul ei, sora olarului a dăruit-o călugărului Eustatie, care locuia într-o peşteră. Aici, moaştele au făcut numeroase minuni, iar călugărul le spunea credincioşilor că toate minunile sunt rodul puterilor sale. Aflând că va fi trimis în exil, Eustatie a îngropat moaştele .
A treia „Aflare"
După un timp, peştera unde a locuit Eustatie a fost locuită de mai mulţi călugări credincioşi, care au înălţat în apropiere o mânăstire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul mănăstirii, a văzut în apropierea oraşuli Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. Aşa s-a descoperit cinstitul odor, care a fost aşezat în biserica cetăţii Emesa din Siria .
Şi la Amiens, în Franţa
În vremea luptei împotriva icoanelor, Capul Sfâtului a fost îngropat alături de trupul său la Comani. În timpul împăratului Mihail, odorul a fost dezgropat şi dus la Constantinopol, în Biserica Sfântului Ioan, în anul 860. După mai bine de trei secole, în anul 1204, cruciaţii au pătruns în sfântul lăcaş şi au luat o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul. Moaştele luate de aceştia au fost duse în catedrala oraşului Amiens, în Franţa, unde sunt venerate de credincioşi.
„Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este pentru creştinătate un eveniment dureros, este apogeul păcatului şi desfrâului de atunci al regelui Irod Antipa. Acel moment a culminat cu o crimă oribilă pe care , an de an, biserica o reiterează. Praznicul acesta reprezintă un moment de gândire în profunzime morală, pentru a ne feri cât putem de păcatul desfrâului şi al uciderii", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( B-dul Nicolae Titulescu).
Ioan Botezătorul este unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai creştinismului, indiferent de rit. De asemenea, este unul dintre marii Profeţi ai Islamului - sub numele Yahya -, precursor al lui Iisus, la rândul său ultimul mare Profet înainte de Mahomed. Ioan Botezatorul (sau Yahya) are închinate altare în mai multe moschei din lumea musulmană.
Altarul Sfântului Ioan din Moscheea Umayydă din Damasc. (wikipedia.org)
Datini şi obiceiuri
Potrivit tradiţiei, în ziua acestui praznic, cunoscut în popor şi sub numele de Sf. Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Tot prin tradiţie, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicţii: În această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde -mere, pere, prune şi nici căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului.
De asemenea, din ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate cu varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul, de şapte ori, pe varză şi iar a înviat.
Dintr-un sentiment de pioşenie, nu se mănâncă roşii, nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu, alimente care amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Proorocului Ioan.
Unele persoane ajunează sau mănâncă numai struguri, pentru a scăpa de boli moştenite din familie.
În ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie.
Acum se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate.
De asemenea, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică, se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri, pâine şi apă.
În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se foloseşte cuţitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna.
La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii se păstrează o datină străveche: postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.
