Dramele mamelor de la țară: „Am fost la ginecolog doar când am născut”
Adolescente care își încep viața sexuală prematur și care ajung mame pentru a treia oară când o tânără de la oraș abia se hotărăște să se căsătorească. Femei care știu ce e contracepția, dar pe care o ignoră fiindcă o consideră fie costisitoare, fie un moft de oraș. Mame-eroine, pe care condițiile precare de la țară și lipsa veniturilor le condamnă la o viață înrobitoare. Acesta este portretul succint al femeii de la țară, de meserie mamă.
Niciodată în existența lui statul nu a făcut ceva cu adevărat pentru omul de la țară. Îl pomenește mereu și îl dă exemplu de cinste și înțelepciune, deși l-a condamnat la o viață de câine. L-a abandonat și l-a privit cum se stinge. Satul românesc e mort și odată cu el s-au dus și cei care-l populau. Deși trăiesc la doar câteva zeci de kilometri de o așezară urbană, oamenii de la țară sunt privați de cele mai elementare servicii: educație, asistență medicală, acces la informație, transport public și drumuri accesibile, venituri care să le asigure supraviețuirea. În acest mediu degradant se nasc, totuși, copii. Ei sunt adulții de mâine, însă, în lipsa educației care să le permită să iasă din această mocirlă în care se zbat părinții lor, vor îngroșa numărul asistaților social sau al emigranților.
Blestemul de a fi mamă la țară
Nu cred să existe vreo casă la țară care să nu aibă măcar o icoană pe perete. La șirul de sfinți atârnați în cui, omul care trăiește la sat ar trebui să mai adauge un chip sfânt: acela al mamei de la țară. Deși suntem în secolul XXI, în România femeile încă mor după ce dau naștere, iar cea mai frecventă cauză o reprezintă complicațiile apărute în sarcină. În anul 2017, femeile de la țară n-au auzit de planificare familială, în timp ce un număr semnificativ de femei nu apelează la un ginecolog pentru urmărirea evoluției sarcinii. Cel mai invocat motiv este lipsa banilor. Însă, puține femei știu că beneficiază de analize și ecografii gratuite în timpul sarcinii, chiar dacă nu sunt asigurate.
„Prima dată când am fost la ginecolog a fost în ziua în care am născut. Nici un doctor nu m-a consultat în cele nouă luni, fiindcă n-am avut bani pentru analize. Eu nici nu sunt asigurată, iar la privat nu mi-am permis să plătesc”, spune Irina M., o tânără de 28 de ani din Stoilești, Vâlcea.
Conform unui studiu ralizat de Fundația World Vision România, una din două femei mor în urma complicațiilor apărute în sarcină, ca urmare a lipsei unui control periodic al evoluției fătului. Media națională de decese materne este 11,4 femei la 100.000 de născuți vii, însă rata mortalității materne în județul Dolj este de patru ori mai mare. În Vâlcea și Vaslui rata mortalității materne este dublă față de cea națională. Din acest motiv, World Vision România a demarat proiectul „Mame pentru viață. Viață pentru mame – un model integrat pentru îmbunătățirea serviciilor de asistență medicală și sănătate reproductivă în România rurală”. Susținut financiar de MSD for Mothers, proiectul își propune ca în 30 de luni să contribuie la reducerea mortalității materne și infantile în cele trei județe prin îmbunătățirea accesului la servicii medicale și informarea corectă a beneficiarilor.
„Mă duc undeva pe deal și plâng”
După ce vorbești vreme de o oră cu Elena Pleșa (32 de ani), o tânără mămică din Stoilești (Vâlcea), poți afla mai multe despre parenting sănătos decât după ce citești o carte de profil. Conversația cu ea a fost cu adevărat revelatoare și mă îndreptățește să cred că copiii de la țară s-ar putea dezvolta mult mai armonios decât cei de la oraș dacă ar avea acces la educație de calitate, la asistență medicală mai bună și dacă ar mânca mai consistent. Performanța nu se hrănește cu pâine goală.
„La noi în familie copiii se educă cu respect, nu cu sistemul de pedepse și recompense. Copiii mei înțeleg să facă un lucru pentru că așa e bine, nu pentru că primesc ceva sau că altfel sunt pedepsiți. Chiar dacă nu fac așa pe moment, fac mai târziu. Așa am crescut și eu și am considerat că la fel trebuie să-mi educ copiii. Eu sunt bucureșteancă, dar de 12 ani locuiec și trăiesc la țară. Cu toate că viața e cumplit de grea aici, nu m-aș mai întoarce la oraș. Am pădurea în spatele casei, un pârâu în fața casei. Dacă am avea condiții mai bune de trai, de asistență medicală și de educație, ar fi perfect”, ne spune Elena. Nu are loc de muncă, din cauza unei afecțiuni care o împiedică, însă de meseria de mamă nu poate scăpa. În fiecare zi, timpul ei e împărțit la trei și rareori se mai gândește la ea.
„Cum arată o zi din viața mea? Mă trezesc la 6.30, pregătesc ghiozdanele și hăinuțele copiilor, apoi îi trezesc pe la 7.15. Îi duc la școală, după care intru în jobul meu cu normă întreagă, mamă full-time. Mă ocup de gospodărie, fac mâncare, după care îi iau de la școală la ora 12.00, îi hrănesc, apoi trecem la teme. Fiecare zi are și un program de joacă, de o oră o oră și jumătate. Ne jucăm cu bobul, de-a v-ați ascunselea, cărți, i-am învățat șotron și frunza, jocurile copilăriei noastre. Nu pe calculator. Apoi iar facem teme și citim”, spune Elena, care recunoaște că soțul, care lucrează ca șofer, o ajută în educarea copiilor.
Veniturile familiei nu depășesc 2.200 de lei pe lună (salariul soțului și pensia ei de handicap). Cu toate acestea, ei sunt nevoiți să plătească bani grei pentru sănătatea lor și a copiilor. Chiar și când a născut, la stat, a trebuit să contribuie la bunăstarea medicilor. Ea, tocmai ea, care o duce mai greu decât orice medic din România. „Când am născut prima dată, am fost nevoită să plătesc 1.600 de lei în maternitate. Altfel nu s-ar fi uitat la mine. Știam care sunt drepturile mele, dar nu mi le-am cerut. Până când nu bagi mâna în buzunar nu se face nimic. Nu ți se schimbă un cearșaf, nu ți se face o injecție. Acum două săptămâni am fost cu fata la spital și a trebuit să plătesc din nou la medici. Asta mă înfurie cel mai tare și, în puținele mele momente de singurătate, plâng și mă descarc. Mă duc undeva pe deal și plâng fiindcă nu pot să le ofer mai mult. Deși pot spune că le-am oferit totul. Tot ceea ce a fost omenește posibil”, ne-a spus Elena.
Narcisa, mama-eroină
Narcisa Jugănaru are 43 de ani și locuiește, împreună cu soțul, cei patru copii ai lor și cu un cumnat, într-o gospodărie plină de orătănii în satul Ghiobești, județul Vâlcea. De nouă ani nu are nici un ajutor în casă. Din 2008, soțul ei suferă de distrofie musculară și nu poate fi deplasat decât în brațe sau în scaun cu rotile. În grija Narcisei se află și cumnatul ei, bolnav și el, iar copiii sunt încă la școală. Ea îi oblojește pe toți, de dimineață până noaptea, în fiecare zi. Dar mai sunt și animalele.
„Pregătesc fetele de școală și le conduc pe jos la școală. Mergem vreo doi kilometri. Când e nămol sau zăpadă le iau în spate, ca să nu se murdărească. Mă întorc acasă să am grijă de vite, de porci, de păsări. La 11.30 mă duc să o aduc pe cea mică de la școală, după care care îi fac tratamentul injectabil soțului, apoi mă ocup de cumnat, că și el e bolnav și nu se poate mișca din pat. După ce termin cu ei, mă întorc la copii ca să facem teme. Nu e ușor, fiindcă nu mai sunt lecțiile pe care le făceam noi când eram copii”, ne spune Narcisa, care trage cât e ziua de lungă ca să le ofere copiilor șansa de a duce o viață normală. Știe că aici, la țară, se vor chinui la fel de mult ca ea, așa că nădăjduiește că vor reuși să evadeze din acest loc uitat de lume.
„Fata cea mare, care are 12 ani, îi place să citească. Se duce cu vaca și își ia cartea cu ea. I-am trimis la școală ca să aibă un trai mai bun decât noi, deși nimic nu-mi garantează că după absolvire o vor duce bine. Poate vor lua și ei drumul străinătății. Dar, parcă acolo e mai bine...”, spune femeia, care mărtusisește că tragedia familiei sale este că nu beneficiază de asistență medicală.
„Noi nu avem medic de familie, fiindcă nu există. Doamna doctor care e în Stoilești are deja mai mulți pacienți decât poate îngriji. Noi nu putem beneficia de nici o rețetă compensată, fiindcă nu are cine să ne-o scrie. Ca să-mi duc bărbatul și cumnatul la controale la Vâlcea plătesc mașină, că nu avem altceva. Deși suntem săraci lipiți, suntem obligați să cumpărăm toate medicamentele”.
Un medic de familie la 1.600 de pacienți
Comuna Stoilești (Vâlcea) are în componență 15 sate. Aici locuiesc 4.000 de oameni, care se bazează pe serviciile medicale a doar doi medici de familie. Medicul din comună pe care îl știa toată lumea, dr. Constantin Obogeanu, a decedat în luna aprilie a acestui an, lăsând localitatea cu doi medici de familie, dintre care unul vine, ocazional, de la Râmnicu Vâlcea. Tot greul cade în sarcina dr. Ioana Mihalache și a celor două asitente medicale. Trei oameni au grijă de sănătatea celor 4.000 de locuitori, iar munca lor nu e ușoară.
„Medicii de familie de la sate nu dispun de laborator pentru analize, ci cumpără din banii lor teste rapide pentru depistarea diverselor afecțiuni, pe care nu le decontează nimeni. Dacă sunt persoane mai sărace care nu-și permit nici măcar un pansament, mai pui de la tine. La pacienți acasă merg cu mașina mea. De multe ori trebuie să las mașina la drum și să o iau pe jos, fiindcă sunt case în mijlocul pădurii și nu avem cum să ajungem altfel. Dar măcar ni se oferă posibilitatea să decontăm benzina”, spune dr. Ioana Mihalache.
Un medic de familie ar trebui să aibă pe listă cel mult 700 de pacienți, pentru a-și face meseria cum se cuvine. Dr. Mihalache are 1.590 de oameni în grijă, dintre care 360 nu sunt asigurați. De cinci luni, autoritățile din comună se chinuie să aducă în medic de familie care să preia sarcinile celui decedat, însă nu au reușit să convingă pe nimeni să vină la țară. „Medicii tineri preferă să plece din România pentru a câștiga salarii pe măsura muncii lor. Condițiile pe care le oferim noi sunt excelente, dispesarul a fost dotat corespunzător, dar problema ține de lipsa medicilor. Avem trei cabinete, cu trei medici, dacă ar putea munci toți trei. În momentul de față, păstrăm o corespondență cu un medic din Tulcea, care s-a declarat dispus să vină la Stoilești pentru a prelua postul rămas vacant”, a declarat Florin Ionescu, primarul comunei Stoilești.
Ajutor pentru mamele de la țară
Proiectul demarat de World Vision România cu sprijinul MSD for Mothers își propune să sporească accesul femeilor la servicii de îngrijire maternală. Grupuri de sprijin vor intermedia relația dintre personalul medical și femeile care fac parte din zone vulnerabile ori defavorizate. Două aplicații web pentru telefoanele mobile clasice au fost create pentru a veni în ajutorul mamelor. Una, de asistență de planificare familială, le ajută pe femei să identifice și să controleze perioadele fertile. Cealaltă, de îngrijire prenatală și de pregătire a sarcinii, le amintește automat femeilor programul de vizite la medic și investigațiile pe care trebuie să le facă în timpul sarcinii. Aplicația poate fi accesată de gravide în timpul primei vizite la medicul de familie, platforma online fiind deja disponibilă în cabinet.
În acelați timp, proiectul are menirea de a ajuta autoritățile locale și centrale de a furniza servicii medicale de sănătate adaptate femeilor din zonele vulnerabile.
Conform inițiatorilor, grupul-țintă al acestui proiect e format din 15.000 de femei, cu vârste cuprinse între 15 și 40 de ani, din mediul rural și 225 de medici de familie, asistente medicale, mediatori sanitari, moașe și obtetricieni din zonele urbane învecinate.
