Experiența Covid-19 a unei tinere de 22 de ani: „A fost prima dată când am crezut că mor”
„Data viitoare când simțiți că nu puteți respira prin mască, să știți că este de un milion de ori mai rău când nu poți să respiri de la Covid!”. Este mesajul pe care îl transmite tuturor o tânără de 22 de ani din Tulcea, care s-a îmbolnăvit de coronavirus. Nu știe clar de unde l-a luat, dar știe că experiența prin care a trecut a fost cea mai cumplită pe care a trăit-o vreodată.
Pentru mulți români, cifrele îmbolnăvirilor anunțate zilnic de Grupul de Comunicare Strategică sunt doar statistici. Nu crezi că ți se poate întâmpla ție, până când ți se întâmplă. În acel moment, vezi totul cu alți ochi. Așa și-a schimbat percepția despre pandemie și o tânără de 22 de ani din Tulcea. Sub protecția anonimatului, ea a povestit pentru Hotnews.ro experiența îngrozitoare atât cu boala, cât și cu autoritățile.
„Aveam multe planuri vara asta, toate includeau distanțarea socială, dar COVID -19 nu era pe listă. Totuși, <<am contribuit>> și eu la numărul din statistici pe care îl vedem în fiecare zi cum crește alarmant. Mă obișnuisem cu peste 1.000 de cazuri pe zi și, ca mulți oameni, vedeam doar statistici, uitam că numerele de la ora 13 sunt părinții, copiii cuiva. Încercam să mă distanțez de toată lumea pe cât posibil, mai mult ca să-i protejez pe cei dragi de virus, credeam că eu pot să trec cu bine peste boala asta. Mă gândeam că sunt tânără și fără alte afecțiuni și nu o să mă afecteze foarte tare. Totul a început într-o zi de duminică, pe 26 iulie. Mă simțeam mai slăbită decât de obicei și voiam să stau doar în pat. Deja totul era mai ciudat, era o stare pe care nu o simțisem niciodată. Mi-am zis că e doar o răceală, dar în contextul pandemiei, orice simptom de răceală ne duce cu gândul la COVID”, a povestit tânăra.
„Am simțit de atâtea ori că respir pentru ultima dată”
Imediat s-a izolat și a așteptat să vadă cum evoluează lucrurile. Dar în următoarele zile situația s-a înrăutățit. Pe 28 iulie a început să aibă dureri musculare, febră, nu putea să ridice capul de pe pernă sau să se miște mai mult de 10 minute. Simptomele s-au agravat în decurs de câteva ore. Pe la 3 noaptea s-a trezit tremurând și cu stare de vomă, era din ce în ce mai slăbită. Și-a dat seama că nu e doar o simplă răceală, cum credea inițial. Și-a pus singură diagnosticul de Covid-19, mai ales că și gustul și mirosul i se diminuaseră substanțial. Dimineața, a sunat la 112 pentru că nu mai putea să respire. Ambulanța, spune ea, a venit după 4 ore. „Am așteptat trei ore și când am văzut că nu vine ambulanța am sunat din nou la 112 și i-am rugat să urgenteze cazul pentru că simt că mor. De la cel de-al doilea telefon au mai durat încă o oră până a venit ambulanța și m-au dus la cel mai apropiat spital, Sf. Pantelimon. Doctorul de pe ambulanță mi-a luat temperatura, acum aveam 35, scăzuse cu aproape 4 grade în jumătate de oră. La spital am așteptat o oră și jumătate singură în ambulanță pentru că la primiri urgențe era deja un pacient. Am simțit de atâtea ori că respir pentru ultima dată! Și sunt tânără și sănătoasă, nici nu vreau să mă gândesc cum se simt cei care au și alte afecțiuni. Data viitoare când simțiți că nu puteți să respirați prin mască să știți că este de un milion de ori mai rău când nu poți să respiri de la Covid”, povestește tânăra.
După evaluarea din spital, a fost trimisă acasă
La spital i s-au făcut analize și testul Covid, i s-a administrat glucoză intravenos, apoi a fost trimisă acasă. „Toate analizele au ieșit bine, inclusiv radiografia. După ce mi-a spus că este foarte probabil să am COVID, având în vedere că am toate simptomele, doamna doctor mi-a dat o rețetă cu un tratament care presupunea paracetamol și vitamina C și m-a trimis acasă. Ei nu mă pot interna pentru că nu sunt spital Covid. M-am trezit în mijlocul drumului fără să știu ce să fac și cu o stare la fel de rea ca atunci când am ajuns la spital. La ieșire am declarat că mă voi autoizola la domiciliu până la aflarea rezultatului testului. Am ales să merg pe jos cele 20 de minute până acasă pentru că nu voiam să intru în contact cu nimeni. Pe drum am început să tușesc foarte tare, iar de fiecare dată simțeam că se rupe o bucată din plămâni”, și-a continuat tânăra povestea.
Incompetența autorităților
A doua zi, medicul de la spital a anunțat-o că rezultatul testului a ieșit pozitiv, recomandându-i să sune la 112 pentru a se interna. „Deja starea mea era mai bună, dar am sunt la 112 și mi-au spus că cei de la DSP se ocupă și că dacă nu mă simt extrem de rău ei nu au treabă. Am sunat la DSP pe două numere de telefon, dar nimeni nu a răspuns. Am așteptat a doua zi știind sigur că o să mă sune de la DSP. Deja îmi era din ce în ce mai greu să respir, iar telefonul de la DSP nu a apărut. Abia trei zile mai târziu, când eram mai bine și mă tratasem acasă cu paracetamol, a venit si telefonul de la DSP. M-au întrebat ce simptome am avut, cu cine m-am întâlnit, mi-au spus să anunț medicul de familie și m-au întrebat dacă am nevoie de internare. Deja mă simțeam mai bine și nu voiam să ocup un pat în spital pentru că probabil este cineva care are mai multă nevoie decât mine de spitalizare. Mi-au spus să mă izolez și că după 14 zile de la simptome pot să ies din casă, dar ei nu repetă testul decât la cerere, pentru că au foarte puține teste disponibile. La fel mi-au spus și cei de la Tel Verde: după 14 zile pot să ies, de data asta 14 zile de la test. Cei de la DSP mi-au spus că o să mai sune să vadă cum mă simt, dar nu s-a întâmplat. Am ales să mă izolez mai mult de 14 zile de la test, ca să fiu sigură că nu transmit virusul. Am stat 20 de zile în izolare”, a mai spus fata, care acum este vindecată.
