Fiul cel mare al lui Doroftei: «Am un singur regret legat de responsabilitatea mea din copilărie»
Adrian Doroftei, fiul cel mare al lui Leonard Doroftei a făcut câteva dezvăluiri emoționante despre copilăria lui alături de tatăl său. Adrian Doroftei a avut parte de o experiență marcantă în copilărie, iar amintirea respectivă îl macină chiar și acum.
Adrian Doroftei este student la Facultatea de Drept și de curând a început să intre în lumea afacerilor. El a mărturisit că Leonard Doroftei a fost prezent în mod continuu în viața lui și nu i-a lipsit nimic. Nu i-a oferit prea multe sfaturi fiului lui, însă acest lucru l-a ajutat pe Adrian deoarece acum știe să facă singur alegerile potrivite pentru el.
"Tata nu a fost niciodată genul de persoană sfătuitoare. A avut întotdeauna concepţia de a mă lăsa să fac singur. Orice fac a fost un produs al voinţei mele proprii. În cazul acesta mi-a fost mult mai simplu să mă bazez pe mine şi să devin o persoană perseverentă şi ambiţioasă. Cred că dacă aş fi avut parte de sfaturi, aş fi avut mereu pe cine da vina. (...) Sunt produsul familie mele. Sunt tot ceea ce am trăit în ultimii 23 de ani şi lucrul acesta a plecat din dragostea părinţilor mei, din dragostea pe care ne-au arătat-o şi din dragostea pe care am primit-o acasă. Asta mi-a format caracterul şi mi-a format persoana. Când mă gândesc la mama mă gândesc la punctualitate. Atunci când am fost mic am avut probleme cu punctualitatea. Eram întotdeauna în întârziere, drept dovadă nu port ceas", a declarat Adrian Doroftei pentru Antena Stars.
Un singur gând îl macină din copilărie, faptul că a avut un moment de neatenție, iar sora lui a căzut de la balcon în piscină. Deși ea nu-i reproșează acest lucru, el se simte în continuare vinovat.
"Când mă gândesc al copilărie am o singură amintire şi un singur regret legat de responsabilitatea mea din copilărie: am lăsat uşa deschisă la balcon când aveam 8 sau 9 ani şi sora mea mai mică a ieşit pe balcon şi a căzut în piscină şi nu am observat. Era foarte mică, avea 2 ani şi ceva. Am avut noroc că am... m-a bântuit toată viaţa, chiar dacă sora mea mai mică, şi în momentul de faţă, îmi mulţumeşte că am salvat-o, simt cumva că a fost vina mea. (...) Nu îmi aduc aminte să fi fost la meciurile tatălui meu. Cred că o dată sau de 2 ori s-a întâmplat să le urmăresc pe ascuns. Mama nu ştie nici până în momentul de faţă. Nu m-a traumatizat în vreun fel, dar cumva înţeleg frica mamei mele de a mă expune fenomenului, fiind mic se poate să nu înţelegi", a continuat el.
