Gândurile disperării lui Emil Cioran, la vânzare pentru doar 900 de euro
Emil Cioran (1911 – 1995), supranumit și filosoful disperării, ”se întoarce” la București. Pentru prima dată de la plecarea sa din România, gânditorul născut la Rășinari – Sibiu și intrat în conștiința lumii din postura de filosof francez, ne dă întâlnire marți, 22 martie, de la ora 20.30, la Galeriile Artmark – Palatul Cesianu Racoviță, unde va avea loc o licitație specială cu bunuri personale aparținând cândva lui Emil Cioran și familiei sale.
”N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele”. Sub aceste cuvinte ale lui Emil Cioran pare să stea întreaga sa colecție de lucruri personale ce vor fi scoase marți la licitație, în Capitală. Practic, e prima licitație cu bunuri Emil Cioran, motiv pentru care e de așteptat ca evenimentul să aducă sub același acoperiș o mulțime de admiratori ai marelui nostru filosof, dar și oameni de afaceri română și francezi care nu pot rata o asemenea ocazie, poate unică în viață. Fiindcă cei de la Casa de Licitații Artmark au reușit să aducă în fața publicului român o serie de lucruri de valoare care i-au aparținut cândva marelui nostru gânditor. Astfel, cei interesați vor putea admira, dar și achiziționa, printre altele, patul în care dormit Cioran, primul birou la care a scris în limba română texte ce vor fi reunite în volumul ”Pe culmile disperării”, publicat în 1934, argintăria familiei, crucifixe și icoane ce i-au ghidat pașii tatălui său, Emilian, protopop greco-catolic de Rășinari, și pe cei ai familiei sale, precum și o mulțime de cărți din biblioteca casei Emil Cioran. Prețurile de la care se va porni licitația variază de la caz la caz. Spre exemplu, cărțile lui Emil Cioran sunt cotate de la un preț de pornire de 35 de euro bucata, în timp ce patul sau biorul se ridică la sume mult mai mari. Astfel, patul va porni în licitație de la valori cuprinse între 2 și 3.000 de euro, în timp ce biroul are o valoare estimativă cuprinsă între 800 și 1.200 de euro. De asemenea, licitația include și câteva cărți poștale trimise părinților săi de studentul Emil Cioran, fie de la Berlin, fie de la Paris (între 1934 și 1938), precum și o serie de fotografii de epocă, unele chiar cu o valoare ieșită din comun. Astfel, fotografia ce-i redă pe cei trei mari corifei ai gândirii românești interbelice, Cioran, Ionescu și Eliade, după care s-au făcut o serie de afișe, pleacă de la 75 de euro, în timp ce un ”Emil Cioran” la vârsta de 50 de ani e cotat la 150 de euro.
Dar pentru amatorii de lucruri cu totul și cu totul ieșite din comun trebuie avut în vedere că licitația va include și un carnețel de dimensiuni reduse (14,5x9,5 cm) în care Emil Cioran și-a notat de-a lungul timpului, în franceză, germană și română o serie de panseuri ce aveau în cele din urmă să-i aducă o notorietate mondială. Cu sprijinul celor de la Artmark, click.ro e în măsură să vă propună spre lectură o parte dintre gândurile notate pe aceste foi, gânduri care poate nu vor fi niciodată publicate.
De remarcat și faptul că după moartea lui Emil Cioran, petrecută la 20 iunie 1995 la Paris a avut loc o singură licitație cu bunurile acestuia. Ea a avut loc la Paris, în aprilie 2011, și a constituit unul dintre evenimentele de atracție ale momentului. Din fericire pentru români, un om de afaceri român – George Brăiloiu - a reușit, contra sumei de peste 500.000 de euro să intre în posesia tuturor bunurilor scoase atunci la licitație și să le doneze mai târziu statului român. Se va repeta oare povestea și la București?
Gânduri marca Emil Cioran:
”Cu cât ești mai îndrăzneț în gânduri, cu atât ești mai timid în viață.
De-aș cânta orice alt lucru decât moartea, aș comite o imprudență față de veșnicie.
Singura boală ereditară este moartea și de aceea singura incurabilă.
Toată viața încerci s-o tratezi cu speranțe și înșelăciuni și când crezi c-ai vindecat-o devine obsesivă și intolerantă.
Tot ce facem nu este decât o încercare repetată și eșuată de a ne lecui groaza.
Dacă am fi reușit Dumnezeu ne-ar fi dat mai mult de un Moș Crăciun.
În toate lucrurile se ascund flăcări căci groaza descrie universul ca un început de incendiu.
Infinitul unei melodii căreia-i urmărim ondulațiile până în vopluptatea stingerii.
Buda a fost un optimist provocator. Cum de nu a observat el că nu numai tot ce este e durere, ci și tot ce nu este? Chinul definește ființa tot atât cât neființa. Căci nu putem concepe vreo dimensiune – a existenței sau a nenatului – ca să nu fie prin suferință. Vidul ce e dacă nu o aspirație neîmplinită spre durere?
O absență poate fi un minus de existență, dacă nu de durere. Căci durerea precede totul, și în primul rând pe Dumnezeu.
Plantele visează durerea, oamenii se sfâșie în ea. Nici pietrele nu sunt străine. Natura întreagă nu e decât o presimțire de chin.
Treptele conștiinței indică progresul în durere; omul le încoronează în perfecțiunea chinului său.
Protestul absolut ne separă de dobitoace că ci se pare că natura nu le-a refuzat tristețea pe care am fi fost mândri s-o transformăm în singura noastră excelență.
Nu cred să fii scăpat nici o ocazie de a fii trist (am avut vocație de om).
Toate vietățile plâng. Omul n-a adus nou decât lacrimile.
Dacă femeile n-ar ști să plângă oricând, dragostea cu ele ar purta numele celei mai mari prehensiuni, sodomia.
N-am știut că voi iubi cu adevărat decât în accesele de iubire pentru viață. Groaza mă leagă mai mult de lume decât lepădarea aceea misterioasă din leșinul în fața vieții. Simțurile se videază a absorbi și ne invadează universul prin toții porii, că vorbe și gânduri amuțesc în teroarea voluptoasă a acestei plenitudini...”
