Nicu Iordache: «Am rămas pe lume doar cu Dumnezeu»
Dureros! A fost un bărbat fălos, iar acum îşi aşteaptă moartea în singurătate şi fără bani. În casa lui este un dezastru: nu a mai făcut curat de ani buni şi toate aparatele sunt stricate.
Un bloc frumos şi îngrijit, în cartierul Ferentari din Capitală. Ne conduce aici Dan Steinhardt, un fost cascador profesionist. ”Vă rugăm mult să îl ajutaţi pe Nicu Iordache, fostul nostru coleg. E vai de capul lui!”. Nimic nu anunţa dezastrul pe care aveam să îl vedem imediat cum s-a deschis uşa. În afară de reporterii Click! nimeni nu a mai intrat în această casă de mai mult de un an. Ne-a întâmpinat un miros greu, de casă părăsită şi de mâncare stricată. Peste tot pânze de păianjen şi praf gros. ”Am vrut să fac curat prin casă, să zugrăvesc, dar este prea scump pentru mine. Sunt singur şi deprimat. Doar eu şi Dumnezeu”, ne-a spus Nicu Iordache. Are acum 81 de ani şi tot atâtea filme în care a fost cascador profesionist. ”Am fost sportiv de performanţă, la polo. Aveam 30 de ani când m-a luat Szobi Cseh în echipa lui de cascadori. Mi se spunea «Belea» pentru că eram ca argintul viu. Am început cu filmul «Dacii», în 1966. Mă băteam cu romanii.
În «Mihai Viteazul», în 1970, m-am bătut cu turcii şi am fost plătit cu 25.000 de lei. Erau bani pe atunci! În total, poate să fie mai mult de 80 de filme. Ultimul a fost «Păcală se întoarce», în 2006. Am avut spectacole pe stadion, vreo 10-15. Săream din maşina în flăcări. Cu toate acestea nu am fost niciodată rănit la filmări pentru că ştiam să mă protejez”, ne-a povestit Nicu Iordache, fericit că poate depăna amintiri. În 1979, a fugit în America, unde a stat 23 de ani. A lucrat în construcţii şi de acolo primeşte acum o pensie de 200 de dolari. S-a întors în 2002, înainte ca mama sa să moară.Acum zilele lui sunt la fel, indiferent de data din calendar. Televizorul este stricat de mult timp, telefonul este ”mort”, iar radio nu are. De la statul român nu primeşte pensie, ajutor social ori alt fel de sprijin.
