„O experiență care m-a trezit”. Dominic Fritz povestește despre singura dată când a dat mită în România
Dominic Fritz, președintele USR și primarul Timișoarei, a vorbit din nou despre un episod care i-a marcat percepția asupra corupției din România: momentul în care, la doar 19 ani, a fost pus în situația de a da mită chiar la intrarea în țară. Dezvăluirea a fost făcută în cadrul unei emisiuni și vine într-un context mai amplu, în care mai mulți politicieni și oficiali își asumă public experiențele personale legate de corupție.
Dominic Fritz a povestit că episodul s-a petrecut în 2003, când vizita România pentru prima dată, împreună cu alți tineri germani. Călătoreau cu autocarul, iar la graniță li s-a cerut fiecăruia o sumă de bani pentru a putea intra în țară.
„Am vorbit public despre prima și singura dată când am dat șpagă în România. Aveam 19 ani. A fost chiar la intrarea în țară cu autocarul, când am venit pentru prima oară și s-a cerut de la fiecare cetățean 10 euro. Veneam cu încă trei colegi din Germania, tineri absolvenți de liceu. Era un autocar plin de oameni, atunci nu aveam curaj să zicem nu, și am plătit cred că un sfert, am plătit 10 euro, ca un mic semn de revoltă. Asta a fost prima și ultima dată”, a spus liderul USR.
„Pentru mine, acest «nu» e foarte puternic”
Experiența l-a marcat profund și l-a făcut, spune el, să înțeleagă mai bine realitățile sociale din România. „A fost o experiență care m-a trezit și poate m-a și politizat, într-un sens bun. Am observat de-a lungul anilor - în toată studenția mea veneam cu autocarul, mai târziu, când am început să câștig și bani, mi-am mai și permis câte un avion – că din ce în ce mai puțini oameni au dat acești 5 euro”, a explicat Fritz, menționând că în anii următori a observat o schimbare de atitudine din partea românilor, tot mai mulți refuzând să mai dea mită la graniță.
A povestit un alt moment, petrecut tot într-un autocar, când un pasager a încercat să strângă bani, iar mai mulți călători au refuzat să contribuie. „Țin minte o situație în care efectiv s-a ridicat un pasager – care mereu se găsește să facă munca murdară – și a mers la prima doamnă care a zis că nu dă și tot așa. A ajuns la mijlocul autocarului și toată lumea a refuzat și atunci persoana respectivă s-a întors rușinat cumva înapoi”, a rememorat Fritz.
Pentru el, astfel de momente sunt dovada că schimbarea este posibilă și că refuzul colectiv poate fi o formă reală de rezistență: „Pentru mine, acest «nu» e foarte puternic. Au fost din ce în ce mai mulți oameni de-a lungul anilor care au refuzat. Pentru mine, asta înseamnă că putem, cu pași mici, să ne facem bine și fiecare contează în această ecuație”.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
