S-au împlinit 35 de ani de când Ceaușescu punea piatra de temelie a Casei Poporului
Acum 35 de ani, pe 25 iunie 1984, Nicolae Ceaușescu punea,în mod simbolic, primul cancioc cu ciment la temelia construcției ce avea să schimbe fața Bucureștiului și destinul a mii de oameni, Casa Republicii, denumită ulterior „a Poporului”, actualul Palat al Parlamentului. Undeva, îngropat la temelia clădirii, se află un cilindru metalic ce conține un pergament cu mesajul „ctitorilor”, Nicolae și Elena Ceaușescu, către viitorime. Mai mare în volum decât Piramida lui Keops, una dintre cele 7 minuni al lumii antice, Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după cea a Pentagonului, sediul Departamentului Apărării al SUA.
În megalomania caracteristică aproape oricărui dictator, Nicolae Ceaușescu a visat să rămână în istorie - și, astfel, nemuritor, într-un fel - și prin construcțiile uriașe cu care a împânzit, de la un punct, Bucureștiul. Iar Casa Poporului – Casa Republicii, cum i-a fost denumirea oficială inițială - a fost cel mai grandios proiect dintre toate, de proporții realmente faraonice, din moment ce clădirea a ajuns să fie mai mare ca volum decât faimoasa Piramidă a lui Keops, considerată una dintre cele 7 minuni ale Antichității. Paradoxal sau nu, ideea unei asemenea construcții pe înălțimea numită cândva Dealul Spirii – unde s-au luptat cu turcii pompierii căpitanului Zăgănescu – apoi, Dealul Arsenalului, a apărut în timpul lui Carol al II-lea, prin 1935. De fapt, ideile multor proiecte puse în practică de regimul comunist și-au avut sorgintea în perioada regalității, inclusiv Canalul Dunăre - Marea Neagră, Catedrala Neamului sau chiar metroul bucureștean. În privința lui Carol al II-lea, el ar fi dorit să înalțe o construcție mare, nouă, fix pe acel deal, ce ar fi presupus, de asemenea, multe demolări, în care să fie sediul Camerei Deputaților, dar, după instaurarea dictaturii regale, în februarie 1938, mai degrabă sediul Frontului Renașterii Naționale, partiul unic înființat de rege după interzicerea partidelor politice. Dar izbucnirea războiului i-a dat peste cap planurile. Însă ideea, ca și în cazul celorlalte proiecte pomenite mai sus, a rămas.
Un pergament cu un text semnat de soții Ceaușescu e îngropat la temelia clădirii
Cutremurul din 4 martie 1977 i-a oferit lui Ceaușescu o bună ocazie să regândească urbanismul orașului. În plus, mărețele construcții în stil sovietic, dar și cele văzute prin călătoriile în țări conduse de alți dictatori megalomani, mai ales în Phenian, capitala Coreea de Nord, i-au aprins imaginația. Și cum avea toate resursele țării la dispoziție, n-a pregetat prea mult până să pună în practică asemenea proiecte.
La 25 iunie 1984, Ceaușescu pune primul cancioc cu ciment la temelia a ceea ce avea să devină Casa Poporului. Undeva, mai adânc, a fost pus un cilindru metalic de conținea un pergament cu un mesaj din partea celor doi „ctitori”, Nicolae și Elena Ceaușescu, Doar era vorba de Președintele țării și de prim viceprim-ministrul ei, acesta fiind funcția din guvern deținută, la acea dată, de soția „geniului Carpaților”. Pergamentul era semnat și întărit cu sigilii, exact ca vechile acte domnești. Simbolistica gestului îi punea, de bună seamă, considerau cei doi, în galeria marilor voievozi ai neamului. Atâta doar că acei voievozi înalțaseră mai ales biserici, biserici pe care Ceaușescu tocmai le demola ori le muta cu frenezie. De fapt, pe fostul Deal al Arsenalului, dar și pe axa ce urma să se deschidă în fața Casei Poporului, bulevardul Victoria Socialismului, se găseau, în afară de cochetul cartier Uranus, Mănăstirea Mihai-Vodă, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale, Stadionul Republicii și încă peste 20 de biserici. Toate au fost demolate sau, ca în cazul Bisericii Mihai-Vodă, mutate prin spatele unor blocuri noi.
În schimb, mesajul de pe pergamentul îngropat la temelia construcției era scris, ca un mesaj pentru „cei de mâine”: „Astăzi, 25 iunie 1984, în al patruzecelea an al aniversării revoluției de eliberare și afirmare națională (nr – era vorba de actul de la 23 august, ce a fost denumit în fel și chip de-a lungul deceniilor comuniste, în funcție de situația raporturilor cu URSS), de dezvoltare liberă și independent a României, am început lucrările la Casa Republicii și Bulevardul Victoria Socialismului, mândre și luminoase ctitorii ale acestei epoci de adânci transformări revoluționare, construcții monumentale ce vor dăinui peste veacuri, ca o impresionantă mărturie a voinței locuitorilor Bucureștiului, a întregului popor român, menită a conferi demnitate și măreție Capitalei țării, patriei noastre socialiste, România”. La finalul textului, semnau, firește, Nicolae și Elena Ceaușescu. Interesant este că niciunul nu avea trecută și funcția deținută în conducerea statului la acel moment.
