S-au stabilit detaliile înmormântării lui Mihai Șora
Sicriul cu corpul lui Mihai Șora va fi depus luni 27 februarie la Biserica Albă din București iar înmormântarea va avea loc marți. Anunțul a fost făcut duminică seară pe o rețea de socializare de soția filozofului. Aceasta nu a făcut precizări și despre locul în care va fi înmormântat Mihai Șora.
Anunțul a fost făcut de soția lui Mihai Șora, Luiza Palanciuc - Șora, într-o postare pe pagina acestuia de Facebook. Potrivit mesajului, sicriul cu trupul neînsufleţit va fi depus luni seară, la ora 21.00, la Biserica Albă din București, care va rămâne deschisă peste noapte pentru ca apropiații și admiratorii să își poată lua rămas bun. Slujba de înmormântare va avea loc ziua următoare, marți, de la ora 13.00.
Mesajul soției lui Mihai Șora despre funeralii
”Te vor aduce mâine seară, la ora 21, în Biserica Albă – „Biserica inimii mele“, cum obișnuiești să spui, și te vor așeza acolo. Iar Biserica inimii tale va rămâne deschisă peste noapte, pentru ca oamenii care te prețuiesc și vor să-ți fie aproape să poată veni lângă tine.
A doua zi, marți, la ora 13, va fi slujba înmormântării tale, cu părinții Mihail, Florian și Silviu, oameni plini de har, pe care-i iubești. Și cu tinerii din cor, fermecătorul cor al Bisericii Albe, despre care ai povestit de atâtea ori...”fragment din mesajul soției lui Mihai Șora, poeta Luiza Palanciuc
Mihai Șora a murit pe 25 februarie la 106 ani
Mihai Șora (n. 7 noiembrie 1916 - d. 25 februarie 2023) a fost un filosof și eseist român. S-a născut la Ianova, Remetea Mare, județul Timiș, în timpul Austro-Ungariei. A fost al doilea fiu al preotului Meletie Șora și al Anei Șora.
A studiat filosofie la Universitatea din București (1934–1938), potrivit Wikipedia. I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Mihai Șora a obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938 (concomitent cu Eugène Ionesco).
A părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și a ajuns în Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.
Între anii 1945 și 1948 a activat ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu „Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique” în anul 1947. Cartea a avut ecouri printre mari personalități filosofice franceze. A refuzat cetățenia franceză care i-a fost propusă imediat după apariția cărții la Gallimard.
În 1948 a plecat în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să îl urmeze. Forțat să stea în România după 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic.
