Sebi, jandarmul-Rambo de pe front: «Muștele depuneau ouă în rănile deschise ale soldaților»
Are 37 de ani și a învățat ”să-și joace” destinul la ruletă. Sebastian Tatu, locotenent la Jandarmeria București, este prezent mai mult pe front decât acasă, fiind trimis în misiuni în zone de conflict sub egida ONU. El a fost chiar și gardă de corp a unui laureat al Premiului Nobel.
Pentru cine nu-l cunoaște, dar îl vede îmbrăcat în uniformă, e lesne de înțeles că e călit. Are o stăpânire de sine și niște ochi „mereu la treabă” care îl dau de gol.
E genul de om care se va uita după explozibil în jurul mașinii, atunci când își va duce copilul la școală. Recunoaște și el că o face uneori, când merge la cumpărături. Reminiscențe ale misiunilor periculoase. Zice că nu i-ar plăcea să-i arunce cineva în aer pungile biodegradabile de cumpărături.
Colegii despre jandarmul-Rambo:”E calm, rafinat, politicos”
”Sebi e genul de om după care se dau în vânt femeile și bărbații, deopotrivă, dar în moduri diferite. Pentru bărbați, e genul de prieten cu care poți organiza o tabără de supraviețuire în junglă, timp de câteva luni de zile, care să includă pescuit cu harponul, hrănit tigrii sălbatici cu gogoși jungle-made și altele. Pentru femei, știm că imaginile sunt grăitoare. E calm, rafinat, politicos...și asta, zice el, datorită celei mai importante femei din viața lui - mama. Unde mai pui că are un corp perfect tonifiat, de zici că a luat creditul „Prima casă” și l-a investit într-o sală de forță cu program permanent”, îl descriu colegii, acre țin să precizeze că este necăsătorit.
Jandarmeria București l-a trimis în Congo, Ungada, Egipt
De-a lungul carierei, Sebi a executat misiuni internaționale în Congo, Uganda, Egipt, India, Senegal și a avut în subordine 1.300 de oameni. Mare parte din timpul petrecut acolo a antrenat polițiștii congolezi și a escortat diverse personalități ale locului.
A urcat și pe un vulcan active. Din povestirea lui reiese că pericole erau la tot pasul, dar un lucru e interesant de aflat. „Nu puneau bombe, că erau prea săraci. Atacurile erau cu maceta, unealtă considerată agricolă, astfel că nu era nimic anormal să vezi pe stradă copii de 5, 7 sau 9 ani, cu macete”, a povestit Sebastian Tatu.
Mai spune și că toată lumea de acolo cunoștea drapelul României și repetau obsesiv „Ceaușescu, Ceaușescu”. Apa caldă la robinet devenise brusc un lux. Muștele care depuneau ouă în rănile deschise ale soldaților erau deja animale de companie. Asta l-a speriat destul de tare și l-a determinat să-și lase barbă, pentru a evita rănile deschise de după bărbierit. Mulți colegi de-ai lui au clacat și au părăsit misiunea mai devreme. A fost dificil și pentru el să coordoneze zeci de oameni. A învățat să respecte diversitatea culturală și mai ales religioasă, reușind să-și ajute toți colegii, cu care, ulterior, a rămas bun prieten.
Jandarmul-Rambo:”Până și gardianul avea mitralieră”
Despre arme, despre care spune că le detestă, ne relatează că erau peste tot. „Până și gardianul de la bancă avea o mitralieră”.
Ca în orice poveste despre teatru de operații, și în povestea lui baza i-a fost atacată. Ascultăm ca nepoții pe genunchii bunicului despre cum a gestionat situația, despre cum și-a băgat oamenii în adăposturi cu veste și căști antiglonț peste pijamale, pe sub rafale de mitraliere.
Adrenalina crește când ne povestește că, de nenumărate ori, l-a escortat pe un laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pe doctorul Mukwege, un erou al locului.
ar ca Sebi sunt mulți jandarmi români care se află acum pe front și, periodic, pleacă contingente în zone de conflict.
Solda lor este de 70 de dolari pe zi şi recunosc că pe lângă datoria faţă de patrie i-a făcut să rişte traiul mai bun pentru cei de acasă.
Citește și:
https://www.click.ro/news/national/ne-am-lasat-familiile-pentru-un-trai-mai-bun
https://www.click.ro/news/national/calatorii-de-la-metrou-paziti-de-jandarmi-cu-mitraliera
