Te plimbi pe Kiseleff. Dar știi de unde îi vine numele? 232 de ani de la nașterea lui Pavel Kiseleff
Aproape orice bucureștean s-a plimbat pe Bulevardul Kiseleff, unul dintre cele mai frumoase din Capitală. Numele arterei este păstrat neschimbat, însă, de peste 170 de ani, fiind dat în onoarea generalului Pavel Dmitrievici Kiseleff (sau Kiseliov în varianta originară), guvernatorul militar al Țării Ro0mânești și Moldovei între 1829-1834, cel care a inițiat construierea acestei străzi care, cu timpul, a devenit tot mai mare și mai frumoasă. Și de la a cărui naștere se împlinesc astăzi 232 de ani.
Există în istoria țării noastre o perioadă de 5 ani în care Țările Române au avut un guvernator unic, generalul rus Pavel Kiseleff. În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 între Rusia și Turcia, în care Impreiul Țarist a avut câștig de cauză, s-a încheiat în 1829 Tratatul de la Adrianopol. Acesta prevedea, printre altele, ca Țările Române, supuse Imperiului Otoman să treacă pentru o perioadă de 5 ani – până la achitarea de către turci a depăgubirilor de război pretinse de ruși - în administrarea politico-militară a Rusiei, iar domniile fanariote să fie înlocuite de un guvernator rus numit de Țarul Nicolae I. Acesta l-a desemnat pe generalul Pavel Dmitrievici Kiseliov (Kisseleff, în varianta franceză și Kiseleff, la noi), născut pe 8 ianuarie 1788, la Moscova – azi împlinindu-se 232 de ani de la nașterea lui – combatant sub comanda generalului Kutuzov în faimoase bătălie de la Borodino, din 1812, contra armatelor conduse de Napoleon, ce avea să decidă soarta campaniei din Rusia a trupelor împăratului francez. Kiseleff și-a luat funcția în primire în noiembrie 1829, iar printre alte numeroase decizii pe care le-a luat a fost și cel de a hotărî extinderea vechiului Pod al Mogoșoaiei (viitoarea Calea Victoriei) cu actualul Bulevard Kiseleff, dincolo de ceea ce azi numim Piața Victoriei și care era granița orașului la acea vreme, de unde și numele prin care era desemnată atunci, de Capul Podului). În 1830 a fost înfiinţată o „comisie pentru înfrumuseţarea oraşului". Pentru prima dată casele din Bucureşti au fost numerotate, străzilor li s-au dat nume proprii şi a fost introdus iluminatul public cu felinare.
Pavel Kiseleff a fost guvernatorul Țărilor Române vreme de 5 ani
Din 1832 au fost demarate lucrările la strada care, la acea vreme, era numită „aleea cea mare" din Bucureşti, model fiind faimoasa Champs-Elysee din Paris. Dar, inițial, aceasta șoseaua era încadrată de parcele de pământ arat și lanuri de ovăz. Lângă actualul Muzeu de Geologie a fost făcut și parcul înscris pe lista monumentelor istorice și numit oficial în 1915 „Parcul Kiseleff”, parc ce a fost creat odată cu trasarea drumului prin pădurea din zonă, în 1832 -1834, de guvernatorul Kiseleff. Parcul a apărut inițial pe locul fostei grădini cu flori rare atunci, lalele, garoafe și trandafiri, creată chiar de Vodă Constantin Mavrogheni. După 1844, șoseaua a fost prelungită până spre Arcul de Triumf, iar după 1851 până spre zona unde acum e Casa Presei Libere, acolo construindu-se un hipodrom. Din 1895 datează primele „bătăi cu flori de la Șosea”, inițiate de protipendada bucureșteană în scopuri caritabile.
Dar o plimbare „la Șosea” în acele vremuri era și cel mai bun prilej de etalare a trăsurilor și cailor, pentru domni, și a noilor toalete – cumpărate musai de la Paris – pentru doamne. Generalul Kiseleff, unul dintre primii conducători ai Țărilor Române care a încurajat occidentalizarea și modernizarea lor, a fost și cel care a girat și realizarea Regulamentelor Organice, o primă constituție ce avea să fie aplicată din 1831 în Muntenia, iar din 1832, în Moldova. Chiar și după predarea funcției de guvernator, el a rămas atașat cauzei românești, fiind, ca ambasador al Rusiei la Paris, unul dintre susținătorii Unirii de la 1859 sub un singur domn, Alexandru Ioan Cuza.
A avut șase copii cu fiica boieroaicei Zoe Văcărescu
În plus, deși a rămas căsătorit cu aristocrata Sofia Kiselyova, relație ce, practic, a încetat după moartea unicului lor fiu, însă divorțul celor doi nu a fost permis de Țarul Nicolae I, Kiseleff a trăit o mare poveste de iubire cu Alexandra Alexeievna Balian (născută Prinţesa Bagration, fiică a unui prinț rus și a boieroaicei Zoe Văcărescu), soția banului Manolache Băleanu, care i-a dăruit șase copii. Unii contestă atașamentul lui Kiseleff față de cauza românească, susținând că el însuși ar fi cerut țarului, în 1834, la finalul mandatului de guvernator, alipirea Tărilor Române la Imperiul Țarist. Cu toate acestea, procesul de modernizare și occidentalizare început de Kiseleff în Țările Române nu poate fi negat, iar dovada minimă cea mai bună este că nici în vremea monarhiei, nici a comuniștilor, nu s-a simțit nevoia de rebotezare a șoselei ce-I poartă încă numele. E drept – dar puțină lume știe – în decembrie 2017, porțiunea dintre Arcul de Triumf și Casa Presei Libere a fost redenumită Bulevardul Regele Mihai I, în onoarea fostului suveran ce decedase de puțin timp. Dar, pentru majoritatea bucureștenilor, „Șoseaua” rămâne în memoria lor drept Kiseleff. Chiar dacă multă vreme poate n-au știut de ce e botezată astfel.
