Un fost luptător în Legiunea Străină a transformat o ruină din Botoșani într-o pensiune
Un fost luptător în Legiunea străină a reuşit să clădească un adevărat paradis într-un sat din Botoşani. Pensiunea agroturistică e amenajată în conacul vechi de 300 de ani, care a aparţinut unui fost paharnic al domnitorului Ştefan cel Mare. Botoşăneanul a moştenit o ruină, dar a investit toată agoniseala strânsă de-a lungul vieţii, pentru ca acum cei care-i trec pragul să aibă parte de o vacanţă unică.
Şoldăneşti, un sat din judeţul Botoşani, vechi de câteva sute de ani, este una dintre cele mai pitoreşti aşezări rurale din Moldova. Ferit de zarva oraşului, este un adevărat refugiu pentru cei care vor să ia o pauză de la civilizaţie şi să se relaxeze în mijlocul naturii. Până acum zece ani, satul Şoldăneşti, ca multe alte zone rurale cu potenţial turistic uriaş, suferea la capitolul infrastructură. Drumeţii care se aventurau prin aceste părţi nu aveau unde să înnopteze şi unde să mănânce. Totul s-a schimbat însă odată cu apariţia lui Ducu, un personaj exotic pentru săteni. Ducu Bucşinescu este un botoşănean uşor trecut de 50 de ani, care a renunţat la viaţa de oraş şi a construit, pe ruinele unui conac boieresc al strămoşilor săi, un adevărat paradis ecologic, scrie adevarul.ro.
Povestea lui Ducu Bucşinescu este parcă desprinsă dintr-un roman de aventuri. În 1990 s-a înrolat în Legiunea străină. Timp de trei ani a fost la datorie în armată, având misiuni în zone de război din Africa şi Asia. „În Legiunea străină înveţi un singur lucru: lupţi sau mori. Am participat, alături de trupele NATO, la misiuni de luptă în Cambodgia, Somalia şi Djibouti. Am suferit o accidentare gravă la spate şi urma să fiu trecut la birouri. În acel moment, însă, am preferat să mă retrag“, povesteşte Ducu Bucşinescu. „Acolo am făcut bani cu adevărat. Câştigam 3.000 de dolari pe lună, în anii ’90. În România, asta însemna echivalentul unui apartament. Nu aveam cum să fac tot ce am făcut la Şoldăneşti fără acel capital“. Iniţial, antreprenorul a vrut să-şi investească agoniseala într-o pensiune din Franţa: „Am vrut acolo pentru că-mi plăceau clima şi oamenii. Dar ceva mă trăgea către locurile strămoşilor mei”. În perioada comunistă, conacul a fost lăsat de izbelişte, aşa că în momentul retrocedării s-a ales, de fapt, cu o mare ruină. Cel mai ilustru înaintaş al familiei Bucşinescu a avut rangul de paharnic la curtea lui Ştefan cel Mare, aşa că aici a găsit şi un superb beci medieval. „Era plin de gunoaie. Am muncit un an ca să scot tot ce s-a aruncat acolo. Apoi l-am amenajat sub formă de cramă“, spune botoşăneanul.
A lucrat cot la cot cu oamenii din sat, apoi cu soţia, fostă directoare de bancă. Aşa au pus pe picioare pensiunea ”Fata verde” şi, deşi muncesc 16 ore pe zi, nici nu-şi dau seama cum trece timpul şi nu regretă deloc pasul făcut.
Trăieşti ca acum 300 de ani: cu opaiţ şi mâncare la ceaun
Acum, „Fata verde“ este o pensiune agroturistică întinsă pe o suprafaţă impresionantă, unde totul este natural, până şi sursele de energie. Pensiunea are peste 340 mp, iar terenul cu toate dependinţele se întinde pe câteva hectare, incluzând o peluză impresionantă, un iaz bun de scăldat, dar şi de pescuit, un mic parc dendrologic, grădini, două tiroliene şi beciul folosit pe post de cramă. O cameră dublă costă 100 de lei pe noapte, iar tot ceea ce se pune pe masă vine din grădinile şi serele din împrejurimi. Ba chiar şi turiştii sunt încurajaţi să le viziteze şi, de ce nu, să dea o mână de ajutor.
