Vă vine să credeți? Ea este fiica lui Ion al Glanetașului și a Anei, din romanul ”Ion”
Are 95 de ani și este un personaj de poveste care chiar există! Saveta Lazăr este fiica lui Ion al Glanetașului și a Anei, erorii lui Liviu Rebreanu din romanul ”Ion”. Ziua de naștere a femeii a fost celebrată de mai toate femeile din sat.
În fostul sat Prislop, actual Liviu Rebreanu, din județul Bistrița- Năsăud, trăiește Saveta Lazăr. Luna trecută a împlinit 95 de ani și a fost sărbătorită de mulți oameni, printre care s-a numărat și vicepremierul Daniel Suciu.
Dar cine este de fapt această bătrâncă simpatică? Este chiar fata lui Ion și a Anei, personajele principale ale romanului ”Ion”, scris de Liviu Rebreanu și publicat în 1920.
Demnitarul a fost să o viziteze pe bătrână și să îi ofere un buchet de flori.
”Am fost să omagiez simbolul viu al satului transilvănean...așa cum a fost el descris de Liviu Rebreanu în ”Ion”. Puțini știu povestea adevărată a lui Ion și a Anei, dar este mai puțin important, ei sunt deja personajele literaturii noastre și au intrat în legendă așa cum le-a visat marele nostru romancier. Și totuși, în fostul sat Prislop, trăiește fata lui Ion și a Anei, iar Saveta Lazăr a împlinit 95 de ani. M-am dus să mă înclin în fața ei, să-i văd mormintele părinților și să-i urez din tot sufletul sănătate și încă mulți ani demni de numele înaintașilor și urmașilor. Nu mai avem blestemul pământului și al dragostei, în schimb avem Țara Năsăudului ce vă așteaptă să-i descoperiți farmecul și istoria. Și bunica Saveta din Prislop, este aici să mărturisească 95 de ani de viață în Transilvania!”, a scris Daniel Suciu, pe pagina sa de Facebook.
Despre romanul „Ion”
Romanul începe cu descrierea drumului care duce către satul Pripas. Acțiunea începe într-o zi de duminică, în care toți locuitorii satului Pripas se află adunați la hora tradițională, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea.
Nu lipsesc nici fruntașii satului, familia învățătorului Herdelea, preotul Belciug și „bocotanii” care cinstesc cu prezența lor sărbătoarea.
Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire”.
Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, care se ceartă cu Ion și-l face de râsul satului, spunându-i „sărăntoc”.
Alexandru Glanetașu, tatăl lui Ion, a risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere când se măritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se însurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea și se gândea să-i asigure fetei zestre atunci când se va mărita.
Ion, flăcău harnic și mândru, dar sărac o necinstește pe Ana și îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. Obținând avere, Ion dobândește situație socială, demnitate umană și satisfacerea propriului orgoliu.
Căsătorit cu Ana și așezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui pătimașe, nu se poate mulțumi cu averea pe care o dobândise și râvnește la Florica.
Sfârșitul lui Ion este năprasnic, fiind omorât de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui. Așadar Rebreanu propune pentru sfârșitul pătimașului Ion o crimă pasională.
Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viața urmându-și cursul firesc.
