Romanița Iovan: «Am avut de multe ori sentimentul că am trăit ceva»
Romanița Iovan, fosta soție a lui Adrian Iovan, care și-a pierdut viața în tragicul accident aviatic, a vorbit, în exclusivitate la "M Magazin" de la TVR 2, despre destin, suflet pereche, dar și despre fiul său cu pilotul. Interviul este realizat în decembrie, dar va fi difuzat abia mâine seară.
Spune-mi te rog, crezi în reîncarnare, în karma, în puterea destinului? Ți-ai făcut vreodată astrograma?
Da. Eu cred, cred în lucrurile astea. Mi-am făcut astrograma pentru prima oară acum vreo 20 de ani și ultima dată acum 7 ani când l-am născut pe Albert, deci nu-mi fac astrograma zilnic și nici măcar anual, deci așa la intervalul ăsta de timp, și am sesizat că ceea ce mi-a zis doamna inginer, că e doamnă inginer cea care mi-a făcut astrograma, deci chiar e o știință până la urmă nu e chiar așa hai că citim în stele și steaua aia e mai strălucitoare și înseamnă că destinul e mai blând sau... nu. Și am înțeles niște lucruri, deci eu chiar cred.
Dacă ai putea să te reîncarnezi în ceva, în altceva, în ce ai vrea să te reîncarnezi?
Deci, eu nu mi-am pus problema ce ar fi de după ce n-aș mai fi încolo, ci mi-am pus problema ce am fost înainte să fiu ce sunt știi și am sesizat niște lucruri, care chiar se potrivesc în sensul că în viața de dinainte aș fi fost curtezană și asta înseamnă că practic, în viața de acum, trebuie să învăț să dăruiesc, să învăț să muncesc și să fac lucrurile să funcționeze, nu sa iau pe tavă cum ar veni, adică nu să primesc pe tavă nimic, știi.
Și lucrurile astea le simt, adică am găsit motivație până la urmă în ideea că sunt o femeie activă și o femeie de carieră și așa mi-am marcat existența. Gândește-te și tu ca la 26 de ani îmi făceam o firmă, sunt 22 de ani la anul de când am firma. Totuși, dacă te uiți pe stradă și vezi fete de 26 de ani și le întrebi cu ce se ocupă nu știu dacă 2% dintre ele sunt deja regimentate într-un sistem privat și au responsabilități de genul asta. Deci, asta zic și acum, gândindu-mă în urmă, că totuși, sunt o femeie activă, care a făcut lucrurile să funcționeze și s-a bazat pe propriile forțe, zic ok, înseamnă că e o legătură. Așa a fost să mă nasc acum, să fac acum ce n-am făcut acum 100 de ani sau când oi fi trăit eu, ca pe vremea când erau prințese, cică atunci eram eu curtezană.
Deci se presupune că în viața asta ai curățat, ai vindecat karma.
Am vindecat karma, da, și am pus osul la treabă, ca să zic așa.
Dar ai descoperit în viața asta lucruri care ți s-au întâmplat în mod constant, repetat și ți-ai pus întrebarea poate vin din altă viață? Vin cu un bagaj nu acum? Ți s-au întâmplat lucruri repetate?
Am avut de multe ori sentimentul că am trăit ceva și am senzația de deja vue. Deci asta este o chestie care, într-adevăr de multe ori mi se întâmpla și sunt marcată de lucrurile astea. Da, cu siguranță m-am născut cu niște bagaje și mă ajută în existența mea actuală, chiar cred în chestia asta asta, chiar dacă mă îndrept către biserică și sunt credincioasă și mă duc la Mănăstirea Ghighiu de foarte multe ori, de câte ori simt nevoia și de câte ori pot mă duc. Am și această credință, ca să zic așa, în ideea că a fost cândva sufletul meu în altă persoană.
Dar despre sufletul pereche, ce părere ai?
Este foarte greu de discutat subiectul ăsta, că nu e o filozofie pe care poți s-o dezvolți așa, în două secunde, știi, dar cred și în sufletul pereche.
L-ai întâlnit?
Cred că nu există nimic întâmplător... și cu Iulian... suntem aceeași karmă. Amândoi suntem aceeași karmă și lucrurile astea converg către o relație stabilă, că uite, ca urmare, sunt vreo 5 ani de când suntem împreună și văd că rezistă relația, deci undeva ne leagă niște conexiuni... astrale.
Albert de exemplu, despre Albert mi-a zis astroloaga: "ai grijă că tot timpul va simți că el știe tot și că nu mai vrea să învețe și simt deja acum când are 7 ani că trebuie să lupt cu lucrurile astea, dar cunoscându-le, știi...le iei mai ușor. Le iau mai ușor. Sau din timp...
Sunt foarte împăciuitoare chiar... Atât de răbdătoare cu copilul meu cum nu mi-aș fi imaginat vreodată că aș putea fi. Deci, practic, asta e o lecție, pe care cred că am învățat-o odată cu Albert. Să am răbdare, știi.
Și te întrebam dacă simți tu că ți-ai găsit sufletul pereche...
Măi, eu așa simt, acum om vedea, știi cum e că și lucrurile astea se pot schimba. Deocamdată este... e bine.
