Rețeta de sarmale, veche de 120 de ani. E cea originală și conține un ingredient neașteptat
Prepararea sarmalelor este un ritual sacru în fiecare gospodărie, iar orice bucătăreasă are propriile trucuri și secrete pentru a le face deosebite. Sarmalele sunt un preparat adorat de români, dar puțini știu că originile lor sunt mult mai vechi și că au fost influențate de tradițiile turcești. Dacă ne întoarcem în urmă cu mai bine de 120 de ani, vom descoperi o rețetă de sarmale cu totul diferită față de cea pe care o știm astăzi.
Care este rețeta originală de sarmale?
În trecut sarmalele se preparau într-un mod cu totul diferit față de cum le facem acum. Deși sarmalele sunt astăzi considerate un preparat tradițional românesc, ele au rădăcini adânci în Imperiul Otoman, iar cuvântul „sarma” provine din limba turcă „sarmak”, care înseamnă „a înfășura” sau „a înveli”. Așadar, sarmalele sunt un cadou culinar adus de la Est, dar care a fost adoptat și îmbogățit de bucătăria românească.
În 1881, la Editura Librăriei Soceco&Comp, a fost publicat un volum culinar intitulat „Bucătăria modernă cu o introducere despre higiena bucătăriei”. În această lucrare, găsim o rețetă de sarmale care include câteva ingrediente și metode de preparare specifice acelei perioade, dar care ne arată clar diferențele față de sarmalele de astăzi.
Rețeta sarmalelor cu varză acră din 1881
Pentru sarmalele cu varză acră, rețeta din volumul menționat detaliază următoarele etape:
„Facem umplutură din carne de porc tocată mărunt, ceapă și orez nefiert, și presărăm umplutura cu piper. Luăm o căpățână de varză acră, desfacem frunzele și punem câte o lingură-două de umplutură pe fiecare. Apoi formăm sarmalele, le punem într-o cratiță sau într-o oală, turnăm zeamă de varză peste ele și le lăsăm să fiarbă în vas acoperit și la foc bun timp de un ceas. La sfârșit, dregem mâncarea cu smântână”.
Un element deosebit la această rețetă este adăugarea smântânii la finalul procesului de gătire, oferind preparatului o savoare bogată și cremoasă.
Sarmale cu varză dulce: rețeta originală
De asemenea, sarmalele cu varză dulce aveau o rețetă diferită. După ce compoziția de carne și orez era înfășurată în frunzele de varză, acestea erau unse cu unt și smântână, iar peste ele se presăra pesmet. Spre deosebire de sarmalele cu varză murată, acestea nu erau fierte, ci coapte la cuptor, obținându-se o crustă rumenă și un gust diferit.
„Tăiem căpățâna de varză în două, o fierbem, o scoatem din apă, îi desfacem frunzele, apoi facem o umplutură din carne de vițel și de porc, cu frunzele înmuiate în lapte, piper și sare. Punem umplutura pe frunzele întinse, facem sarmalele, le punem în cratiță, dăm peste ele unt și smântână, le presărăm cu pesmet și le coacem la cuptor”, se arată în rețeta de acum 120 de ani.
Astăzi, preparate asemănătoare cu sarmalele românești sunt întâlnite în diverse colțuri ale lumii, sub denumirea de „cabbage rolls”. Acestea sunt gătite în Orientul Mijlociu, Balcani și Europa Centrală, iar la restaurantele internaționale putem găsi variante de dolma, gołąbki sau holishkes, toate având rădăcini similare cu ale sarmalelor noastre.
De-a lungul decadelor, rețeta de sarmale a evoluat și a fost adaptată la gusturile și obiceiurile fiecărei gospodării. Astăzi, sarmalele sunt mai accesibile și mai ușor de gătit, dar totodată păstrează esența tradiției românești, fiind nelipsite de pe mesele de sărbători.
Fiecare gospodină are secretul ei pentru ca sarmalele să fie perfecte, iar gustul lor rămâne unul inconfundabil, simbolizând nu doar savoare, ci și legătura strânsă dintre generații.
