Înfloresc pe întuneric

Florile de noapte îşi desfac petalele sub lumina lunii, creând o simfonie de parfumuri şi de culori, ce-ţi încântă privirea şi îţi răsfaţă simţurile.

Regina nopţii, tutunul de narghilea

Denumirea ştinţifică este Nicotiana alata, iar la noi e cunoscută sub numele de Regina nopţii. Grădinarii o numesc şi tutun ornamental, tutun de iasomie sau tutun dulce. De loc din America de Sud, e cultivată ca plantă ornamentală dar şi pe post de tutun parfumat. În Iran, frunzele uscate ale plantei sunt folosite în narghilele. Florile îşi deschid petalele spre seară, răspândind un parfum îmbătător. Etalează o mare varietate de culori, de la roz, violet, alb, la nuanţe de verde. Nu tolerează temperaturi sub - 5 °C. Planta înfloreşte între lunile iunie şi octombrie.

Brumărelele miros a miere

Zaluzianskya capensis sau Brumărelele de noapte, de loc din Africa de Sud, sunt plante care se deschid în amurg, emanând un parfum de miere uşor vanilat. Au florile ca nişte scântei şi înfloresc din iunie până în septembrie. În aceeaşi inflorescenţă pot fi admirate flori de mai multe culori. Florile sunt grupate în mici mănunchiuri şi pot fi roz, albe, galbene sau roşii. Sunt rezistente la secetă.

Iasomia de noapte, în formă de stea

Originară din Indiile de Vest şi din America Centrală, iasomia de noapte, cunoscută şi sub denumirea de Cestrum nocturnum, este cultivată pentru mirosul intens al florilor, care se deschid numai în timpul nopţii. Inflorescenţele au culoare albă, cu o tentă verde. Floarea are formă de stea şi creşte pe un arbust care poate atinge înălţimea de 4 m. Toate părţile plantei sunt foarte toxice. 

Trompeta îngerului miroase a citrice

Brugmansia arborea, adică Trompeta îngerului, este un arbust originar din America de Sud. Planta poate ajunge la 5 m înălţime şi 2 m diametru, fiind cultivată pentru frumuseţea florilor ce-şi desfac petalele noaptea. Inflorescenţele apar de la sfârşitul primăverii până toamna. Etalează o mare varietate de culori, inclusiv alb, galben, portocaliu, roz şi roşu. Mirosul lor este unic, amintind de cel al citricelor. Totuşi, aspectul lor diafan ascunde un pericol, fiindcă planta este toxică.

Floarea lunii, parfumată, dar toxică

Floarea lunii, numită ştiinţific Datura innoxia, este originară de pe continentul american şi atinge 1,5 m. Arbustul înfloreşte de la începutul verii până la sfârşitul toamnei. În unele părţi ale lumii, se interzice cultivarea sau comercializarea plantei, pentru că este extrem de otrăvitoare pentru oameni şi animale. Interesant e istoricul denumirii sale ştiinţifice. În 1768, când botanistul englez Philip Miller a descris pentru prima oară specia, a ortografiat greşit cuvântul latin „inoxia“, care înseamnă, textual, „inofensiv“. Termenul e necorespunzător, dată fiind toxicitatea plantei. Astăzi, denumirea botanică acceptată este Datura innoxia, cu doi de „n“.

Pe o pânză de păianjen

Ţes pânze complexe, în colţuri întunecoase, se hrănesc cu insecte şi îşi paralizează prada injectându-i venin. Din fericire, în majoritatea cazurilor, veninul e inofensiv pentru oameni. Inspiră teama prin aspectul lor ciudat – au 8 picioare şi între 6 şi 8 ochi aşezaţi în perechi, în funcţie de specie. Cei mai mulţi ochi sunt folosiţi pentru a face diferenţa dintre lumină şi întuneric. Există peste 40.000 de specii de păianjen în lume. Păianjenii sunt înrudiţi cu scorpionii.