Cum au devenit tocurile un simbol al eleganţei

Tocurile reprezintă un atu al femeilor de pretutindeni. Pe vremuri însă, nici bărbaţii nu se sfiau să poarte încălţăminte înaltă. Unii, precum Ludovic al XIV-lea al Franţei, au impus tocurile ca pe un simbol al strălucirii regale.

Primele reprezentări ale tocurilor datează din anul 3500 î.Hr. Picturile murale egiptene înfăţişau nobili purtând încălţăminte înaltă,pentru a se diferenţia de oamenii de rând care umblau,fireşte,în picioarele goale. Cei avuţi, bărbaţi şi femei deopotrivă,purtau conduri cu toc cu ocazia diveselor ceremonii religioase.

Tot în vechiul Egipt,tocurile erau confecţionate din bucăţi de piele ce erau îmbinate pentru a forma semnul „ankh“,simbol al vieţii.

„Kothorni“ erau nişte sandale de tip platformă purtate de către romani şi greci,în Antichitate. Erau extrem de înalte,cu tălpi de plută. De regulă,sandalele făceau parte din costumul de scenă al actorilor. În Roma antică,tocurile înalte erau asociate cu prostituţia.

Istoricie susţin că,în secolul al IX-lea,şi războinicii persani purtau tocuri. Încălţămintea cu toc era special concepută pentru bărbaţii care călăreau,pentru a împiedica alunecarea piciorului din scăriţa atârnată de şa.

În anul 1533 tocurile intră definitiv în moda feminimă: Caterina de Medici le aduce în atenţia publicului la nunta sa cu Henric al II-lea. Nu erau foarte înalte,măsurau aproximativ 5 cm.

Rămâne în istorie şi pasiunea Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea al Franţei) pentru pantofii cu toc. Maiestatea sa încerca astfel să-şi ascundă statura scundă. Tot la porunca sa,doar favoriţii de la Curte puteau purta tocuri-şi numai de culoare roşie.