„Între Sântămării” - poveşti despre Facerea Lumii şi tradiţii populare

Perioada dintre cele două mari sărbători ale creştinătăţii, Sfânta Marie Mare (15 august) şi Sfânta Marie Mică (8 septembrie), este cunoscută în tradiţia populară drept „Între Sântămării”, fiind una deosebit de importantă în lumea satului românesc.

Adormirea Maicii Domnului sau Sântămăria Mare este momentul de începere a târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, în timp ce Naşterea Domnului, Sântămăria Mică, este considerată o zi când încep anumite activităţi legate de lucrul la câmp şi în gospodărie. Aceste zile sunt de mare însemnătate pentru toate calendarele populare: Agrar, Pastoral, Apicol şi Pomi-viticol.

În această perioadă, „Între Sântămării”, se începe culesul strugurilor, se face mustul, se pregătesc stupii pentru iernat, sunt coborâte oile la munte şi marchează începutul semănăturilor de iarnă.

Tot în această perioadă, începe Noul An Bibiloc, mai exact la 1 septembrie, când se presupune că a început Facerea Lumii.

„Zice că Dumnezeu, când a urzit lumea, a urzit prea mult şi nu încăpea sub ceri. Ce să facă? Ce să dreagă? Ia şi trimite pe albină să întrebe pe arici. Albina a mers la arici, dar acesta nu a voit să-i spuie, zice: «Dacă-i Dumnezeu, lasă că ştie singur ce să facă!» Albina, cuminte, nu s-a dus, ci s-a ascuns lângă borta lui. Ariciul, crezând că-i singur, zice la sine: „Hm! El mă întreabă pe mine ce să facă! Da de ce nu strânge pământul în mână boţ, că s-ar face ici dealuri, acolo văi, şi ar încăpea!” Albina, cum a auzit, a zburat la Dumnezeu şi i-a spus. Dumnezeu, pentru lucrul acesta, a blagoslovit-o ca să facă miere şi oamenii să mănânce şi de aceea e albina bună la Dumnezeu”, spune o legendă culeasă de Elena Niculiţă-Voronca la sfârşitul secolului al XIX-lea, potrivit adevărul.ro.