Minunile Sfântului Grigorie Decapolitul

În fiecare an, întreaga creştinătate îl prăznuieşte pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul în ziua de 20 noiembrie. Minunile sale au uimit lumea. Se mai petrec şi în prezent pelerinilor care se roagă la Mănăstirea Bistriţa Olteană unde se află moaştele sale.

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul a fost un exemplu pentru asceţii ortodocşi. Pentru credinţa sa, a fost răsplătit de Dumnezeu cu darul săvârşirii de minuni încă din timpul vieţii. Se ruga pentru toţi cei care-i cereau ajutor. Aşa a venit într-o zi la el un monah, pe nume Petru, care-şi făcuse chilie aproape de a sa. Fusese muşcat de vipere. Durându-l muşcăturile, i-a zis cuviosului: „O, părinte sfinte, nicidecum milostivindu-te, mă vei vindeca şi mă vei izbăvi de durerile morţii ce m-au înconjurat, căci cred că poţi să mă tămăduieşti“.

Atunci, sfântul s-a rugat lui Dumnezeu şi numaidecât Petru s-a însănătoşit şi a mulţumit sfântului. Tot din dragoste şi prin rugăciune, sfântul a ajutat de-a lungul vremii, chiar şi după trecerea lui la Domnul, pe toţi credincioşii care veneau la el măcinaţi de nenumărate neputinţe. Cei ce se închină azi la moaştele sale, păstrate într-o raclă la Mănăstirea Bistriţa, găsesc alinare şi primesc binecuvântare.

Alungă duhurile necurate

Născut în jurul anilor 780-790, în sud-estul Asiei Mici, în Decapolea Isauriei, Sfântul Grigorie s-a opus căsătoriei. Timp de 14 ani, a stat la o mănăstire din Decapole, apoi s-a retras într-o peşteră pentru o vreme. A trecut apoi prin mai multe mănăstiri din Efes, Macedonia, Tesalonic, Roma. Este recunoscut pentru puterea de a vindeca pe cei stăpâniţi de duhuri necurate prin rugăciunile sale. Trece la Domnul la data de 20 noiembrie 842, la Constantinopol.

Odată, o femeie îndrăcită de 14 ani a venit la racla în care erau păstrate moaştele sale, s-a însănătoşit şi s-a întors la casa ei. A căzut iar într-un păcat după un timp şi s-a îmbolnăvit mai grav. Fiind chinuită de un duh necurat, a ajuns iar la racla sfântului. Şi-a mărturisit păcatul şi, pe loc, s-a liniştit. A plecat, dând slavă lui Dumnezeu şi aducând mulţumiri Sfântului Grigorie care mijlocise pentru sufletul ei.

Miracolele de la Mănăstirea Bistriţa Olteană

Mănăstirea Bistriţa Olteană este locul de odihnă al moaştelor lui aduse din Serbia de domnitorul Neagoe Basarb, în anul 1497. În vremurile de restrişte, au fost ascunse într-o peşteră din apropiere în care a fost construită o biserică numită Biserica Ovidenia. În 1656, au fost mutate într-o raclă de argint donată de domnul Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab şi, de atunci, sfântul a împiedicat strămutarea lor.

Maicile nu vorbesc prea mult despre minuni, pentru că le văd atât de des şi a devenit un fapt obişnuit. Te lasă să deschizi ochii şi să le observi pe cele întâmplate ţie. Rareori, strecoară câte o istorisire precum aceea a bunicului sorei Mihaela, care nu auzea cu o ureche, dar, după ce s-a uns cu ulei sfinţit de la candela Sfântului Grigore, a început să audă sau aceea a soţiei diaconului care suferea de cancer şi, de când vine la Mănăstirea Bistriţa, se simte mai bine.

Rugăciune către Sfântul Grigorie Decapolitul

O, Părinte Sfinte, Prea Cuvioase Grigorie, plăcutule al lui Hristos şi ajutătorul tuturor celor în nevoi, care în viaţa ta pe pământ după Evanghelie ai fost lumina lumii, iar după moarte, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai fost dat păzitor acestei ţări creştineşti prin aducerea sfintelor tale moaşte, primind acum acest puţin dar de la noi smeriţii, mijloceşte către Dumnezeu ca în veacul acesta să ne izbăvească de toată primejdia şi neputinţa, iar în cel viitor de veşnicele chinuri şi împreună cu tine să ne învrednicească în pământul celor vii să cântăm Lui: Aliluia