Obiceiuri de Sântămărie

Pregătit de un post de două săptămâni, Praznicul Sfintei Maria era legat în trecut şi de anumite obiceiuri populare. La 15 august, oile porneau de la munte la câmpie. Ciobanii chiar aveau o vorbă: „La Sântămăria mare / Tulesc oile la vale!”.

Bărbaţii nu mai purtau pălărie,ci căciulă,se interzicea scăldatul în apa râurilor (pentru că „apa este spurcată de cerb”) şi dormitul afară,pe prispă. Atunci se angajau paznici la vii şi începea culesul nucilor. Între cele două Sântămării:Mare (15 august) şi Mică (8 septembrie) era perioada cea mai bună pentru a semăna grâul,secara şi orzul.

Sprijin pentru cei năpăstuiţi

Maica Domnului este chemată de fete în rugăciuni pentru a le grăbi căsătoria,de femei pentru a avea o naştere uşoară,de cei păgubiţi pentru prinderea hoţilor şi de cei bolnavi pentru vindecare. Se spune că ea se roagă lui Dumnezeu să nu se prăpădească lumea.

Apare şi în basmele populare,unde ajută eroinele să scape de necazurile pe care le au,vindecă bolile grele,redă vederea unei oarbe,dar îi şi pedepseşte pe cei care-i încalcă ordinele.