Sfântul Dimitrie, de la semnificații până la tradiții și obiceiuri străbune

În fiecare an, la 26 octombrie, credincioșii prăznuiesc cu evlavie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Toate lăcașurile sfinte care îi poartă hramul își deschid porțile pentru rugăciune și slujbă de prăznuire, iar la Catedrala Mitropolitană din Craiova, orașul aflat sub ocrotirea sa, credincioșii vin în număr mare pentru a-l cinsti.

Această zi sfântă este însoțită de tradiții și obiceiuri vechi, care amintesc legătura strânsă dintre credință, natură și viața de la sat.

Viața și jertfa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Sfântul Dimitrie a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximilian (284–311). Născut într-o familie creștină, și-a petrecut copilăria învățând tainele credinței de la părinți. După moartea tatălui său, a fost numit guvernator al cetății Tesalonicului (Salonic).

Aflând că Dimitrie sprijină creștinii, împăratul păgân Maximian Galeriu a poruncit să fie aruncat în temniță și apoi ucis pentru credința sa. Din trupul său mucenicesc a izvorât mir tămăduitor, bine mirositor și plin de putere vindecătoare – de aici numele Izvorâtorul de Mir.

Obiceiuri și tradiții de Sânmedru

În noaptea de 25 spre 26 octombrie, în mai multe sate din sudul țării – în special în Dâmbovița, Vâlcea și Argeș – se aprind focuri ritualice, cunoscute sub numele de „Focul lui Sânmedru”. Acest obicei marchează sfârșitul anului agricol și pastoral, simbolizând trecerea către un nou ciclu al naturii.

Întreaga comunitate se adună în jurul focului, se cântă, se joacă și se împart vin, covrigi și fructe, din care o parte se duc la biserică, ca ofrandă.

Copiii și tinerii sar peste foc pentru a fi sănătoși și feriți de rele, iar cenușa rămasă se presară în grădini, pentru rod bogat în anul următor. Se spune că focul lui Sânmedru alungă fiarele și duhurile necurate, dar și aduce belșug în gospodărie.

Datoriile și superstițiile

În tradiția populară, Sfântul Dimitrie este și un hotar între anotimpuri. Țăranii spun că „de la Sânmedru se închide pământul”, iar cei care nu cinstesc sărbătoarea pot avea necazuri, boli sau pagube în gospodărie.

În Oltenia, se crede că cei care nu plătesc datoriile până la această dată vor fi urmăriți de ghinion tot anul. Tot acum, se tund coamele cailor tineri, ca să le crească frumoase, iar femeile nu folosesc pieptănul, pentru a nu atrage boala asupra casei.

În lumea satului, Sfântul Dimitrie marca sfârșitul anului pastoral: se încheiau socotelile, se plăteau ciobanii și se făceau noi învoieli pentru anul ce urma.

Pelerinaje la Salonic și cinstirea moaștelor Sfântului Dimitrie

Credincioșii care pot, pornesc în pelerinaj la Salonic, în Grecia, acolo unde Sfântul a fost martirizat. În biserica ce-i poartă numele, moaștele sale sunt păstrate cu mare cinste, într-o raclă de argint, în partea stângă a naosului.

În cripta de sub biserică, pelerinii pot vedea locul martiriului și fântâna antică unde, potrivit tradiției, a fost aruncat trupul său. Cei care ajung acolo se închină cu evlavie și iau untdelemn sfințit, spre binecuvântare și vindecare.

Ocrotitorul Craiovei

Pentru cei care nu pot ajunge la Salonic, rugăciunile se înalță în bisericile și mănăstirile din țară care îi poartă numele.

Catedrala Mitropolitană din Craiova, orașul aflat sub ocrotirea sa, îmbracă haine de sărbătoare. În ajunul praznicului, se oficiază Vecernia cu Litie, iar credincioșii vin cu flori, lumânări și rugăciuni.

Sfântul Dimitrie este cinstit și la mănăstirile Căldărușani, Rățești, Pângărați, Dragoslavele, Jitianu, dar și în alte locuri unde credința se păstrează vie, din tată-n fiu.

@arhivă

Editor: Raluca Toma