Obiceiul străvechi de la care a pornit tradiţia domnişoarelor de onoare îmbrăcate la fel la nuntă

Multe dintre ritualurile de la nunţile moderne provin din întâmplări triste, de demult. Este şi cazul domnişoarelor de onoare, care nu erau cele mai încântate persoane care participau la un eveniment atât de fericit. Te-ai întrebat de ce stă mireasa în stânga mirelui? Dar de ce se numesc ajutoarele lui cavaleri de onoare? Răspunsurile sunt ascunse în poveşti cu răpitori şi lupte cu săbii.

În trecut, miresele atrăgeau atenţia mulţimilor de cunoscuţi şi curioşi, dar şi a hoţilor, care obişnuiau să le răpească direct de la propria nuntă. Aşa se face că, în timp, femeia îmbrăcată în rochie de mireasă a ajuns să stea la stânga bărbatului ales. De ce în partea stângă? Pentru ca mirele să aibă mâna dreaptă liberă, în caz că era nevoie să îşi apere iubita de răpitori şi să lupte cu sabia pentru a o salva. Cel mai de seamă prieten, ajutorul său de nădejde, numit cavaler de onoare, avea acelaşi rol, să îşi ridice sabia şi să lupte ca aliat al mirelui sau să învingă, la nevoie, rivali de-ai mirelui ori rudele nemulţumite ale miresei, dornice să distrugă ceremonia.

De ce domnişoarele de onoare sunt îmbrăcate la indigo

Motivul din spatele acestei tradiţii vechi vine dintr-o perioadă în care domnişoarele de onoare nu numai că se îmbrăcau una ca alta, purtau aceeaşi ţinută ca mireasa. Potrivit lui Hanne Blank, autorul volumului „Virgin, the Untouched History‟, adevăratul motiv din spatele acestui fapt nu a fost ca grupul să arate spectaculos alături de mireasă, ci să creeze confuzie în rândul „spiritelor rele sau a celor care doreau să facă rău miresei‟. Mai mult, tinerele erau gata să se sacrifice şi să se lase furate, pentru a proteja mireasa.

Obicei care datează din Roma antică

1/2

2 shutterstock 1470684941 jpg jpeg

Există dovezi ale acestui obicei practicat încă din Roma antică şi China feudală, când o mireasă ar fi trebuit să călătorească o distanţă lungă până în oraşul mirelui ei. Din această cauză, femeia era la tot pasul în pericol să fie atacată de hoţi sau de pretendenţi rivali. În aceste condiţii şi cu o mulţime de domnişoare de onoare îmbrăcate la fel, devenise mult mai greu să ţinteşti mireasa pe drum sau la ceremonie de nuntă.

În timp, acest obicei a devenit o condiţie la nunţile romane, astfel că era nevoie ca zece martori să participe la sărbătoare, toţi îmbrăcaţi în ţinute şi culori similare. De asemenea, se spune că miresele poartă voal pentru a-şi proteja feţele atât de pericolele reale, cât şi de influenţa spiritelor rele.

În timp ce unele asocieri cu puterile oculte s-au pierdut în negura timpului, obiceiul a continuat şi în epoca victoriană. Când Regina Victoria s-a căsătorit cu Prinţul Albert, în 1840, cele 12 domnişoare de onoare ale sale purtau rochii albe, asortate cu rochia din satin a reginei. Victoria şi tinerele au întruchipat graţia şi fertilitatea şi au făcut un spectacol de frumuseţe, iar rochiile argintii de mireasă au fost înlocuite rapid cu rochiile albe.

@shutterstock