Pictura „Ţipătul” are un mesaj secret. Experţii au descoperit, după mai bine de 100 de ani, cine l-a scris

Câteva cuvinte pline de însemnătate au fost scrise în partea de sus a picturii, lângă colţ, cu creionul, iar curatorii au descoperit, într-un final, autorul mesajului misterios care a fost trecut pe faimoasa pictură Ţipătul, a lui Edvard Munch.

Identificarea autorului mesajului le-a dat bătăi de cap experţilor timp de 117 ani. Cuvintele respective au fost descoperite, în primă instanţă, de un critic danez de artă în 1904, cam la un deceniu după realizarea picturii. De atunci, curatorii au dezbătut subiectul cu privire la autorul mesajului şi n-au reuşit să se înţeleagă până recent.

Unii susţineau că n-avea cum să fie altcineva decât pictorul, pe când alţii, care au studiat şi ei problema îndelung, erau de părere că trebuie să fi fost vreun vandal căruia nu i-a plăcut pictura şi care a ţinut să-şi facă cunoscută părerea. Dar care este, mai exact, mesajul?

Cuvintele "Nu putea fi pictat decât de un nebun" au fost scrise în partea de sus a picturii, lângă colţ, în norvegiană, iar curatorii au căzut de acord, după 117 ani, că autorul mesajului secret, care a fost trecut pe faimoasa pictură Ţipătul, este nimeni altul decât Edvard Munch.

1/4

2 muzeul national al norvegiei jpg jpeg

“Scrisul este fără îndoială a lui Munch”, a declarat Mai Britt Guleng, curatorul de la Muzeu Naţional al Norvegiei. Pentru a descoperi autorul mesajului, o echipă de la Muzeul Naţional al Norvegiei a trebuit, în primă instanţă, să descifreze mesajul.

“A fost foarte de greu interptretat”, susţine Thierry Ford, restauratorul picturii. „Cu ajutorul unui microscop se poate vedea că liniile creionului se află în partea de sus a tabloului şi că au fost aplicate după terminarea picturii”, a ţinut acesta să adauge.

Pentru a vedea totul mai în profunzime, echipa desemnată de muzeu a făcut câteva fotografii cu infraroşu, ceea ce a făcut ca acel carbon al creionului să fie mai vizibil. Apoi, experţii au studiat jurnalele pictorului şi toate scrisorile acestuia, care erau scrise de mână, pentru a compara mesajul cu scrisul de mână al artistului.

Concluzia este că nu numai scrisul de mână al pictorului se aseamănă foarte mult cu cel de pe tablou, dar şi mesajul în sine se potriveşte perfect cu starea pe care o avea Munch la vremea respectivă.

„Evenimentele care au avut loc în 1895, când Munch a arătat pentru prima dată pictura în Norvegia, demonstrează acest lucru”, explică Guleng. Ce l-a determinat pe pictor să scrie aşa ceva pe pictura sa?

Munch a pictat tabloul în 1893 după ce a făcut o plimbare la apus cu doi prieteni. Oprindu-se ca să-şi tragă sufletul, acesta îşi aminteşte ce a văzut - „sânge şi limbi de foc pe cer”. „Prietenii mei au mers mai departe, în timp ce eu am rămas acolo tremurând din cauza anxietăţii pe care o simţeam. Şi am sesizat un ţipăt infinit care a tranzitat întreaga natură”.

Rezultatul trăirilor şi simţirilor lui Edvard Munch a fost crearea unei opere de artă. Autorul a arătat pictura în străinătate, apoi a expus-o în Norvegia, la finele lui 1893. Iar conaţionalii lui au avut o reacţie deloc pozitivă.

Conform celor spuse de Henrik Grosch, directorul Muzeului Norvegian de Artă Decorativă, „oamenii nu-l considerau pe Munch un om serios, cu o minte normală”. Mai mult, un student la Medicină a participat la o discuţie cu Munch şi şi-a pus serios problema dacă pictorul nu suferea, de fapt, de o afecţiune psihică.

Există destule voci care susţineau că pictorul suferea de halucinaţii şi că ar fi trebuit internat într-o clinică de boli mentale, unde să i se interzică să mai picteze vreodată. Pictorul era îngrozit de astfel de reacţii, mai ales pentru că avea deja un istoric familial care-i dădea mari bătăi de cap. Tatăl şi bunicul său suferiseră din cauza depresiei, iar sora lui fusese închisă într-un spital de psihiatrie. Şi Edvard n-a scăpat de ceea ce se temea. Munch a fost internat şi el după o cădere nervoasă, în 1908.

Criticile primite l-au deranjat pe pictor atât de mult, încât a luat un creion şi a scris mesajul respectiv pe tablou cândva înainte de 1904. „E posibil să fi fost beat când a făcut asta. Oricum se afla într-o stare tulbure a existenţei sale”, a adăugat Guleng.

În momentul de faţă, există patru versiuni ale picturii, cea pastel fiind vândută la licitaţie cu 120 de milioane de dolari, în 2012. Celelate trei se află în Muzeul Naţional al Norvegiei.

Foto - Shutterstock, Muzeul Naţional al Norvegiei