Capcanele minții care îți distrug încrederea în tine. Cum le recunoști și le corectezi
Un mesaj din partea conducerii, oricare ar fi acesta, te face să te gândești imediat că ai făcut ceva rău. Primești un compliment, dar tu consideri că este spus doar din politețe. Când lucrurile nu ies exact așa cum îți propui tu, ai impresia că ai eșuat. Astfel de reacții pot fi legate de stima de sine joasă și de anumite tipare de gândire care te fac să interpretezi situațiile mai negativ decât sunt în realitate.

De ce ajungi să ai o impresie proastă despre tine
Stima de sine reflectă felul în care îți apreciezi propria valoare și capacitățile tale. Când este scăzută, poți ajunge să îți subestimezi reușitele, să te compari mereu cu ceilalți și să consideri că orice greșeală spune ceva negativ despre tine.
Conform graziamagazine.com, aceste reacții pot fi întreținute de distorsiunile cognitive, adică moduri automate de interpretare a informațiilor care ne pot face să tragem concluzii greșite.
De exemplu, dacă primești zece aprecieri și o singură observație critică, este posibil să te concentrezi exclusiv asupra criticii. Dacă un prieten nu îți răspunde la mesaj, poți să presupui că este supărat pe tine, fără să ai un motiv concret.
Psihologii identifică patru tipare de gândire care pot alimenta lipsa încrederii în sine.
1. Personalizarea – crezi că tot ce merge prost este din vina ta
Ai pregătit o prezentare pentru serviciu, dar echipa nu a obținut contractul dorit. Decizia clientului putea avea numeroase explicații, însă primul tău gând este că prezentarea ta nu a fost suficient de bună.
Acest mecanism se numește personalizare și apare atunci când îți atribui responsabilitatea pentru evenimente asupra cărora ai puțin control sau chiar niciunul.
Persoanele cu stimă de sine joasă pot interpreta reacțiile celorlalți ca pe dovezi ale propriilor defecte, chiar dacă nu există informații care să susțină această concluzie.
Înainte să te învinovățești, întreabă-te ce alte explicații ar putea exista. Încearcă să separi lucrurile care depind de tine de cele asupra cărora nu ai control. Gândește-te și dacă ai judeca la fel de aspru o prietenă aflată în aceeași situație.
2. Filtrarea negativă – vezi doar greșelile și ignori reușitele
Ai terminat un proiect dificil, ai respectat termenul-limită și ai primit aprecieri. Cu toate acestea, te gândești doar la un detaliu pe care l-ai fi putut face mai bine.
Este un exemplu de filtrare negativă, o distorsiune cognitivă prin care acorzi o importanță disproporționată aspectelor neplăcute și le ignori pe cele pozitive.
În timp, ajungi să îți minimizezi realizările și să consideri că succesul se datorează norocului, în timp ce eșecurile reflectă lipsa ta de valoare.
La sfârșitul zilei, notează trei lucruri concrete pe care le-ai făcut bine. Nu trebuie să fie realizări spectaculoase. Poate ai rezolvat o problemă, ai dus la capăt o sarcină dificilă sau ai gestionat calm o conversație tensionată.
2. Gândirea de tip „totul sau nimic“ – ori ești perfectă, ori ai eșuat
Ți-ai propus să faci sport de patru ori pe săptămână, dar ai reușit să ajungi la sală doar de trei ori. În loc să apreciezi efortul depus, consideri că nu ai suficientă voință.
Acest tipar este cunoscut drept gândire polarizată și apare atunci când evaluezi situațiile în extreme: succes sau eșec, bun sau rău, perfect sau inutil.
Nu mai există loc pentru progres treptat sau greșeli firești. Perfecționismul poate accentua acest mecanism, transformând orice abatere de la plan într-un motiv de autocritică.
Încearcă să evaluezi rezultatele pe o scară de la 0 la 10, în loc să le împarți în două categorii. Un rezultat de 7 sau 8 poate însemna că ai făcut o treabă bună, chiar dacă mai există lucruri de îmbunătățit.
3. Gândirea catastrofică – te aștepți mereu la ce este mai rău
Partenerul tău este mai tăcut într-o seară și te gândești imediat că relația voastră are probleme grave. Șeful îți cere să treci pe la biroul lui, iar tu presupui că urmează să fii concediată.
Catastrofizarea apare atunci când pornești de la o situație neclară sau de la un inconvenient minor și anticipezi cel mai grav rezultat posibil.
În loc să analizezi mai multe variante, mintea se concentrează asupra scenariului care provoacă cea mai mare teamă. Acest mecanism poate alimenta anxietatea și poate face ca problemele obișnuite să pară imposibil de gestionat.
Când observi că te gândești la cel mai rău rezultat, întreabă-te cât de probabil este să se întâmple. Ce informații ai cu adevărat? Există și alte explicații? Analizarea posibilităților reale te poate ajuta să privești situația mai echilibrat.
Cum poți opri gândurile negative
Recunoașterea distorsiunilor cognitive este primul pas pentru a le reduce influența. O metodă folosită în terapia cognitiv-comportamentală presupune observarea gândurilor automate și verificarea lor.
Când începi să te critici sau să anticipezi un rezultat negativ, încearcă să identifici tiparul de gândire. Te învinovățești fără motiv? Ignori lucrurile pozitive? Gândești în extreme sau îți imaginezi cel mai rău scenariu?
Caută dovezi care susțin sau contrazic interpretarea ta. Faptul că te simți speriată, rușinată sau dezamăgită nu înseamnă automat că presupunerile tale sunt adevărate.
Scopul nu este să înlocuiești orice gând negativ cu unul pozitiv, ci să ajungi la o perspectivă mai realistă.
Dacă autocritica devine permanentă și îți afectează relațiile, activitatea profesională sau starea de spirit, sprijinul unui psiholog te poate ajuta să identifici și să modifici aceste tipare de gândire.
Editor: Raluca Toma




































