Te cunosc de undeva? Tot ce nu ştiai despre déjà-vu

Déjà-vu este sentimentul acela puternic de a fi întâlnit ceva sau pe cineva familiar – fie o persoană (deşi abia ai cunoscut-o), fie un loc (deşi îl vizitezi pentru prima oară). De unde senzaţia aceasta stranie şi ce indică ea?

Mai bine de 70% din populaţie, în special cea cu vârsta curpinsă între 15-20 de ani, a trăit acest sentiment, care ţine mai mult de o experienţă intuitivă, greu de descifrat, şi mai puţin de o premoniţie. Expresia derivă din limba franceză şi indică o conexiune inexplicabilă vizavi de om sau de un loc necunoscut, chiar şi vizavi de o situaţie pe care mintea percepe că a mai trăit-o cândva, în trecut.

Cum a luat naştere termenul

Mediumul şi parapsihologul Émile Boirac (1851-1917), de origine franceză, a fost primul care a dorit să afle ce se ascunde dincolo de senzaţia déjà-vu şi primul care a folosit termenul, în cartea sa „L’Avenir des sciences psychiques“ (Viitorul ştiinţelor psihice). Mai târziu, psihologul elveţian Arthur Funkhouser a făcut distincţia între trei tipuri diferite de déjà-vu: „déjà vécu“ (sentimentul că persoana a mai trăit o dată o întâmplare anume), „déjà senti“ (senzaţia că persoana a mai trăit acel sentiment) şi „déjà visité“ (locuri familiare, deşi văzute pentru prima oară).

Interpretarea psihologilor

Dacă oamenii de ştiinţă nu pot explica fenomenul, punându-l mai degrabă pe seama unei erori apărută în procesul de memorare, marii psihologi ai lumii i-au găsit diverse explicaţii. Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, considera că sentimentul de déjà-vu este rezultatul reprimării în mod inconştient a diverselor amintiri, din cauza trăirilor traumatizante din perioada copilăriei. Acesta numea fenomenul paramnezie (tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realităţi abia percepute ca pe nişte amintiri). O altă intepretare este cea a psihiatrului Alan Brown şi a dr. Elizabeth Brown, de la Universitatea Duke, din SUA. Cei doi au lansat teoria mesajelor subliminale, teorie acceptată şi de cercetători.

Un caz special

Senzaţia déjà-vu apare pe nepregătite, nu are niciun simptom şi este extrem de scurtă, cu o durată de maximum 30 de secunde. Însă un tânăr din Marea Britanie o experimentează în permanenţă. Aceasta trăieşte cu impresia, încă din primele zile de la înscrierea la facultate, că a mai trăit o dată acele momente. În prezent, tânărul a încetat să mai urmărească programele TV sau să citească, pe motiv că ştie deja ce o să urmeze. Psihologii suştin că bărbatul suferă de un tip de anxietate care ar putea fi factorul declanşator al senzaţiei de repetiţie din creierul său. Cazul său a fost menţionat în revista de specialitate „Medical Case Reports“, în 2014, unde s-a precizat că între senzaţia de déjà-vu şi anxietate există o legătură certă. 

Criptomnezia, o posibilă cauză

O altă posibilă explicaţie a sentimentului de déjà-vu poate fi apariţia criptomneziei (incapacitatea de a diferenţia evenimentele trăite în realitate şi evenimentele din vis, citite sau auzite). Informaţiile învăţate sunt uitate, însă, cu toate acestea, sunt stocate în creier. Se întâmplă ca anumite cunoştinţe să iasă la suprafaţă la un moment dat, dând senzaţia de familiaritate. Memoria este un proces de reconstrucţie a amintirilor stocate, care implică elaborarea, distorsionarea şi omiterea. Senzaţia de déjà-vu poate apărea când există o potrivire perfectă între ceea ce experimentezi în prezent şi amintirile deja stocate.

Jamais vu, opusul lui déjà-vu

Antonimul descrie trăirea potrivit căreia nimic nu îţi este cunoscut. În acest caz, e vorba o conexiune slabă între memoria pe termen lung şi percepţia asupra prezentului. O persoană care trăieşte acest sentiment nu îşi poate accesa cu uşurinţă trecutul şi orice i se pare nou şi fascinant. Este adeseori asociat cu amnezia, epilepsia sau afazia.

Tulburări care dau déjà-vu

La subiecţii normali, sentimentul de déjà-vu poate să survină în mod spontan sau ca urmare a oboselii, emoţiei sau a unei stări anxioase. Diverse boli pot cauza senzaţia de déjà-vu: epilepsia temporală (care are loc în lobul temporal al creierului), tulburările neurologice post-infecţioase şi post-traumatice.