Ce legătură există între respiraţia pe gură şi apariţia cariilor

„Cercetarea noastră sprijină ideea că a respira pe gură poate fi un factor corelat bolilor dentare precum eroziunea smalţului sau cariile“, a declarat conducătoarea studiului, Joanne Choi, postului Radio New Zealand, citată de Agerpres.

În acest studiu au fost analizate nivelele de pH oral la zece voluntari care au dormit cu nările blocate de un cleşte pentru a fi obligaţi să respire pe gură în timpul somnului. Studiul publicat în Journal of Oral Rehabilitation a relevat că pacienţii obligaţi să doarmă cu gura deschisă aveau un pH cu o medie de aciditate de 6,6 comparativ cu un ph neutru de 7 înregistrat la cei care respirau pe nas în timpul somnului.

De multe ori, nivelul pH a coborât la 3,6, ceea ce înseamnă o scădere drastică de sub 5,5 de la care începe demineralizarea smalţului la persoanele forţate să respire pe gură, a precizat sursa.

PH-ul, ale cărui valori normale oscilează între 5,6 şi 7,6, ajută la protejarea integrităţii mucoasei, distrugerii resturilor alimentare şi bacteriilor, neutralizării acizilor şi remineralizării lerziunilor dentare, având totodată proprietăţi antibacteriene.