Ceaşca de sănătate: Tătăneasa un excelent cicatrizant

În combinaţie cu pătlagina, cu teiul şi cu nalba, ceaiurile de tătăneasă sunt indicate în afecţiunile respiratorii, în bronşite şi în tuse, deoarece uşurează expectoraţia. Rădăcina plantei conţine ulei eteric, tanin, mucilagii şi substanţe active, printre care alantoina, substanţă cu remarcabile proprietăţi antitumorale. Abcesele dentare şi alte inflamaţii ale gurii se retrag, când se foloseşte un decoct concentrat de tătăneasă, în care se poate adăuga coada-şoricelului şi pelin, câte două linguriţe din fiecare la 250 ml de apă. În acest caz, se face gargară cu câte două-trei căni de ceai pe zi.

Cercetătorii atribuie acestei plante şi proprietăţi hemostatice, calmante şi cicatrizante în ulcer gastric, în hemoragii interne şi în pleurezii, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Mai mult, tinctura de tătăneasă are un efect terapeutic mai eficient decât ceaiul în tratarea reumatismului şi înflamaţiilor articulare.

Cum se prepară, cum se administrează

Decoctul se obţine din două linguriţe de rădăcină la 250 ml de apă rece, fierte 30 de minute. Se recomandă să se bea câte două- trei căni de decoct pe zi, în caz de hemoroizi sau de ulcer gastric sau duodenal cu nişă, până la vindecare.

Tinctura se poate prepara şi în casă : Rădăcina de plantei, curăţată şi tăiată mărunt, se pune într-o sticlă. Deasupra se toarnă rachiu de secară sau de fructe, cât să acopere planta, iar compoziţia se lasă să se macereze timp de 14 zile la soare sau lângă o sursă de căldură. Licoarea se strecoară şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Se iau câte zece picături de trei ori pe zi, adăugate în 50 ml de apă. Tinctura este eficientă în tulburări ale irigaţiei sangvine, în inflamaţii ale încheieturilor, în artrite şi în dureri de oase.