Nu lăsa copilul în patul conjugal!

Copiii adoră să se ghemuiască în patul părinţilor şi cu greu se dezbară de acest obicei, deoarece se simt protejaţi, răsfăţaţi şi în siguranţă. Această deprindere poate avea efecte negative atât asupra dezvoltării lor armonioase, cât şi asupra vieţii de cuplu a părinţilor.

Studiile arată că până la vârsta de 6 luni este indicat ca bebeluşul să doarmă alături de mami şi tati. Această deprindere facilitează alaptarea, dar şi permite părinţilor să supravegheze mult mai uşor sugarul, pe timpul nopţii. După această vârstă, este bine ca părinţii să renunţe la obiceiul de a împărţi patul cu cel mic. Specialiştii spun că somnul alături de copil ar putea avea un impact negativ nu doar asupra micuţului, dar şi asupra mamei. Aceasta se poate confrunta cu stări de anxietate, iar piciul creşte nesigur şi temător.

Nevoia de intimitate a părinţilor

Prezenţa copilului în patul conjugal poate avea un impact negativ asupra intimităţii dintre cei doi parteneri. Una din schimbările majore este aceea că părinţii nu mai petrec la fel de mult timp împreună. Mamele au tendinţa să devină exagerat de protectoare, se concentrează mai mult asupra copilului, ignorând nevoile soţului şi pe ale sale. Odată cu apariţia bebeluşului, viaţa sexuală a părinţilor devine un subiect tabu, care se consumă, de cele mai multe ori, în tăcere, cu lumina stinsă şi cu grija ca cel mic să nu fie deranjat.

Încurajează-l să doarmă singur

Dormitul singur este o deprindere importantă pentru copil, iar procesul de mutare din patul părinţilor se face treptat. Amânarea obiceiului ca micuţul să doarmă singur este legată de fricile copilăriei. Copilul percepe această separare ca pe o despărţire de mami şi tati, de aceea, face adevărate crize de plâns. Totuşi, specialiştii spun că este bine să laşi copilul să plângă la culcare. Încurajează-l să doarmă singur pentru a avea parte de perioade lungi de somn, fără întreruperi.

Transformă-i frica în joc

Dacă nu reuşeşti să-l convingi, după nenumărate încercări eşuate, nu renunţa la atitudinea calmă şi pozitivă. Psihologii spun că nu există o soluţie universală care să se aplice tuturor copiilor. Dacă cel mic nu este pregătit să doarmă singur, ajută-l să-şi depăşească temerile. Pune-i la încercare imaginaţia şi vorbiţi despre super-eroii care-l protejează în timpul somnului. Şi ei capătă puteri suplimentare dacă dorm singuri! Acordă-i tot sprijinul şi atenţia de care are nevoie, ca să simtă că-i eşti mereu aproape – chiar dacă nu în aceeaşi încăpere.