Oamenii echilibraţi sunt cei mai fericiţi

Pentru a afirma că suntem fericiţi, unii avem nevoie de mai mult, alţii de mai puţin. Poate că vă întrebaţi de ce lucrurile stau astfel? Răspunsul este unul cât se poate de simplu. Depinde în primul rând de noi să fim fericiţi, dar şi de modul în care ne „traducem” viaţa, de modul în care interpretăm realitatea ce ne înconjoară cu toţi factorii ce o caracterizează.

Iată câţiva dintre ei: recunoaşterea emoţiilor, recunoaşterea plăcerii, găsirea unui sens pentru plăcerea pe care o simţim. Toate acestea sunt interdependente.

Pentru a ajunge la starea de bine, care ne conduce la trăirea plăcerii, este foarte important să ne recunoaştem propriile emoţii şi să avem o bună toleranţă la frustrare. Emoţiile sunt un fenomen fiziologic.

Dacă există ceva din exterior care ne va tulbura, dispoziţia noastră nu este modificată de acel eveniment ori situaţie exterioară, ci de judecata noastră asupra acelei situaţii. De o interpretare personală asupra situaţiei. Întrebarea este ce anume ne împiedică să ne modificăm dispoziţia?

Un lucru însă este cert: echilibrul unei persoane se poate clădi pe aceşti factori, acest lucru putând fi observat cu uşurinţă, în comportamentul şi/sau efortul cuiva de a fi fericit sau mulţumit.