Ce trebuie să ştii despre obişnuinţele şi convingerile existente

Se spune că pentru a fi dresaţi elefanţii sunt legaţi cu un lanţ de un picior, iar celălalt capăt al lanţului este prins de trunchiul puternic al unui copac. După un timp, lanţul este scurtat, astfel că zona de deplasare a elefantului este redusă foarte mult.

După o perioadă, lanţul este înlocuit cu o sfoară mai groasă, apoi cu una mai subţire. Practic, la un moment dat, elefantul ar putea să rupă legătură cu uşurinţă, dar nu mai încearcă, pentru că „ştie” că nu poate fiindcă în trecut a încercat şi a eşuat.

Ne-au fost sădite convingeri Ceva asemănător se întâmplă şi cu convingerile noastre. Ne-au fost „sădite” convingeri de genul „tu nu poţi să desenezi”, „tu nu poţi să cânţi”, „eşti fraier”, „nu eşti în stare de nimic”, „nu au reuşit alţii mai deştepţi decât tine, cum să reuşelti tu?!” Şi uşor, uşor integrăm aceste vorbe, le transformăm în convingeri, credinţe negative, limite (dar nu limite reale, ci impuse). Nu mai este nevoie să ne spună nimeni din afară pentru că „ştim” deja că „nu putem, nu merităm”.

Caută, acceptă situaţii care te provoacă. Fă un pas dincolo de „limite” şi vezi, poţi sau nu? Te-ai poticnit puţin? Mai încearcă încă o dată, cu mai multă încredere.

Dar înainte de a doua încercare schimbă ceva – schimbă-ţi discursul interior, felul în care vorbeşti cu tine, investeşte-te cu încredere şi introdu în gând şi vocabular noţiunea de „merit, eu merit”.

Schimbă convingerile din „sunt nimeni” în „sunt cineva”, din „nu merit” în „merit”. Mergi înainte cu inima deschisă, vezi cum poţi să gandeşti, să simţi şi să acţionezi ALTFEL, fără să te autosabotezi!