Ana-Maria Popescu Brânză, uimită de crisparea unui bărbat care ”a ținut cu dinții” de drojdie
În aceste vremuri de izolare din cauza pandemiei de Covid-19, o ieșire la cumpărături tinde a deveni o adevărată aventură... O dovedește și o istorioară a campioanei olimpice Ana-Maria Popescu Brânză. Echipată regulamentar cu mască și ochelari, spadasina a căutat în zadar drojdie pentru un aluat. Și s-a întristat după un scurt dialog cu un bărbat aflat la coada de la casă...
Iată ce a scris stelista pe contul ei oficial de Facebook:”Cum m-am întristat astăzi... ca fraiera. Și mă trezisem cu așa o energie bună...Când să ne facem și noi câte un cold brew ca să ne apucăm de treabă mai cu entuziasm, ia apă tonică de unde nu-i! Ba tu, ba tu, ba hai că merg eu la magazin.Completează declarația, ia masca, mănuși, șervețelele umede și pe aici ți-e drumul (dacă îmi era cumva dor de făcut bagaje).Ajung la magazin, iau repede ce-mi trebuie și-mi aduc aminte că ne chinuim de vreo trei zile să facem pizza și drojdie ioc (știu și de aluatul cu iaurt). La raft, nimic, nada, niente. Întreb o doamnă de la raion "nu se mai livrează". Nici proaspătă? Din aceea s-ar putea să avem. Caută la locul cu pricina, nimic, dă târcoale unui imens palet cu marfă, tot nimic. Mulțumesc și-mi pun pofta-n cui sau în aluat fără drojdie.Și ajung la casă. Păstrez cei 2 m față de domnul din fața mea și cât scormonesc prin sacoșă după portofel, văd pe bandă un pachețel mic și galben.- Nu vă supăăărați (urlu mai mult că nu-mi aud vocea de mască), de unde ați luat drojdia?!- (cu o voce rece și tăioasă) E a mea! Am venit cu ea! și pune mâna protector pe pachețelul galben, de parcă mă pregăteam să fac vreun plonjon și să-i fur comoara.- Ok, mulțumesc!- (din nou privirea rece și urâtă de-a dreptul, întoarce spatele și pleacă).Știu că-i fix nimic treaba asta, dar eu mă tot întreb ce ne costă să fim puțin mai relaxați... Că zâmbitori nu am pretenția, oricum nu se vede prin mască.Domnu' să aveți poftă și să vă crească aluatul, iar data viitoare măcar doamnei de la casă să-i mulțumiți și să-i urați o zi bună”.Asaltată de prietenii care s-au oferit să-i trimită unul sau mai multe pliculețe cu drojdie, Ana-Maria a revenit și a scris: ”Vă foarte mulțumesc. Am rezolvat problema în vecini "ca-n vremurile bune", dar apreciez ajutorul vostru și nici urmă de supărare nu mai există când văd că am aici o comunitate de oameni dornici să ajute și să împartă. Sunteți minunați”.
