Mihai Covaliu:«Sunt ciudat de normal!»
Click!: Ce poreclă aveai în adolescenţă?Mihai Covaliu: Când eram puşti în lotul olimpic şi mă întorceam cu trenul de la un concurs, băieţii încercau să îmi facă „botezul bobocului". O bătrânică din compartiment, care m-a văzut cum mă hârjoneam cu ei, mi-a zis "uite la el, se agită ca un zgânboi". Apoi aşa mi-au zis colegii o perioadă scurtă.
Îţi doreai să fii muschetar în copilărie?După ce se terminau sărbătorile, transformam o bucată din brad într-o sabie, iar coroana de la bază o foloseam ca pe un fel de gardă. Am fost D'Artagnan, apoi Aramis şi tot aşa... în funcţie de trecerea anilor (râde).
Ai avut vreodată un alt look?Eeeh...la 17-18 ani când îmi dăduseră primele tulei, aveam un început de mustaţă ca toţi muşchetarii (râde). În rest, am arătat mereu ca acum. Sunt foarte ciudat de normal! De fapt, cred că în societatea actuală cel mai dificil este să îţi păstrezi normalitatea. Pentru unii poate părea monoton, dar aşa e felul meu de a fi.
Îţi plac sporturile de iarnă?Da, îmi place să schiez şi ocazional mai şi merg la patinaj, dar nu prea am mai avut timp în ultima perioadă. Urmăresc la televizor săriturile cu schiurile şi aş putea spune că sunt un fan al lui Janne Ahonen. Mă uit la concursuri cu tatăl meu şi comentăm pentru că el a făcut în tinereţe acest sport.
Ai moştenit ceva din pasiunea tatălui tău pentru sporturile extreme?Poate doar curajul şi dragostea pentru sport. Am făcut o singură dată parasailing la mare, dar mă gândeam la un moment dat să merg împreună cu băieţii din lot să sărim cu paraşuta dintr-un avion. Programul încărcat şi riscul unor eventuale accidentări pentru ei m-a făcut totuşi să mă răzgândesc.
Ai fost prin multe ţări dealungul carierei. Unde ţi-a plăcut cel mai mult?Italia este fără doar şi poate ţara mea preferată. Mă simt foarte bine acolo, iar oamenii m-au tratat excelent la fiecare vizită. Sunt un fan al pastelor, iar soţia îmi găteşte deseori spaghete cu peşte, sos şi alte ingrediente.
Cum se face că nu te-ai îngrăşat deloc de când te-ai lăsat de scrimă?Şi când eram sportiv aveam voie să mânânc orice. Asta însă doar teoretic pentru că meniul trebuia adaptat la efort, la anumite necesităţi. Acum încerc să mă menţin în formă şi fac uneori antrenamente fizice cu băieţii.
Dacă ai fi trăit în evul mediu, crezi că ai fi provocat pe cineva la duel pentru o femeie sau pentru o altă cauză?Sincer, cred că m-aş fi descurcat în orice vremuri pentru că natura sportului pe care l-am practicat m-a ajutat să adaptez în funcţie de adversar şi de condiţiile în care se desfăşoară lupta.
Soţia ta a practicat scrima de performanţă. V-aţi duelat vreodată?Sigur că da, dar doar aşa în joacă. Chiar şi acum, îi mai pun uneori pe băieţi să tragă în glumă cu fetele. Pentru că raportul de fortă este total inegal, cei care pierd câteva tuşe sunt pedepsiţi cu câteva flotări.
Îşi scoate soţia la film
Fostul scrimer preferă să-şi petreacă timpul liber alături de familie.
"Hobby-ul meu este să mă joc cu Elena şi cu Vlad, copii mei. Când am timp, mai ies şi cu soţia la cinema. Ultima dată am fost la «Atât de aproape de nori», un film romantic cu Keanu Reeves. Uite ca să par şi eu ciudat, nu sunt unul dintre cei care au fost să vadă «Avatar»", dezvăluie Mihai Covaliu.
