Visează să o întâlnească pe Penelope Cruz

Ziarul Click! a avut, ieri, un oaspete de seamă. Omul momentului în sportul românesc, Horia Tecău, şi-a rupt două ore din programul supraaglomerat pentru a vizita redacţia celui mai popular ziar din România. Aici a acordat autografe, s-a fotografiat cu ziariştii, dar mai ales cu ziaristele şi a răspuns cu răbdare tuturor întrebărilor. Horia a demonstrat că a rămas acelaşi om respectuos pe care îl ştiam de mic copil, un tip pe care succesul nu l-a schimbat deloc.

Ne-am întâlnit cu Horia, probabil singurul om bronzat dintr-un Bucureşti subjugat de geruri crâncene, nu departe de redacţie, la baza lui Dinu Pescariu. Tocmai terminase un program de recuperare.

„Mi-e foarte greu încă să mă obişnuiesc cu ce e prin ţară. Atât din cauza fusului orar cât şi din cauza frigului. Imaginaţi-vă, în urmă cu câteva zile eram la peste 30 de grade, acum am ajuns la minus 20!", ne spune Horia în timp ce îşi aşază alături, pe bancheta din spate a maşinii, cel mai de preţ obiect al său: trofeul cucerit la Melbourne.

Intrarea în redacţie e anevoioasă. Nu din cauza gheţii, ci din cauza celor care vor o fotografie sau un autograf de la campion.

Horia a stârnit pasiuni în redacţie

Amabil, tenismenul de 27 de ani, îmbrăcat într-o ţinută casual foarte la modă (nu degeaba a prezentat moda în timpul turneului de la Chennai, în 2008) a răspuns tuturor cererilor cu acelaşi surâs calm cu care ne-a obişnuit. Un calm pe care îl are şi pe teren.

„Eu nu mă enervez aproape niciodată. Sunt partea calmă a perechii, dacă se poate spune aşa. Robert e cel care se enervează, care ţipă la arbitri. La început m-am speriat, dar apoi mi-am dat seama că aşa e felul lui şi că el aşa se linişteşte", povesteşte Tecău.

Nu are mult timp la dispoziţie, pentru că este întrerupt de o altă admiratoare. Vizita făcută în departamentul de producţie, DTP, locul în care se nasc paginile, a fost fascinantă pentru el. „Uite, asta e o pagină cu mine! Sper că aţi scris de bine!", glumeşte Horia.

Tecău s-a întâlnit şi cu directorul general al Adevărul Holding, Peter L. Imre

Vine momentul interviului. Nu evită nici o întrebare, răspunde, direct, tuturor. Încă nu a ajuns acasă, la Constanţa: „Sper ca în weekend să ajung. Îmi place Bucureştiul, dar Constanţa e locul unde sunt părinţii mei, locul unde am crescut. Nu rivalizează în sufletul meu decât cu Miami", spune Horia, care, curios pentru un milionar în dolari, nu are o maşină a lui în România.

„Acum conduc un Alfa Romeo Giulietta, dar nu e maşina mea", precizează cel care încă nu şi-a descoperit Julieta lui. Dacă o fi să îşi cumpere o maşină, va apela la un model sport.

„Îmi plac maşinile cu câţiva cai putere în plus. Să pot face o depăşire", spune el.

Discuţia revine la meciul cu Bethanie, din finală. „Bethanie e extrem de liniştită, în ciuda aspectului ei mai rebel. Este, aş putea spune, la fel de calmă ca mine. Pe teren ne înţelegem de minune, pentru că ea se luptă de la egal la egal cu bărbaţii. Suntem o echipă adevărată", spune Horia.

Şi va încerca să demonstreze în continuare acest lucru, căci cei doi vor continua să joace împreună şi la următoarele turnee de Grand Slam. Despre finala de la Melbourne - oraş pe care îl aşază fără nici cea mai mică reţinere în topul locurilor de suflet - are o poveste aparte.

Românul a adus  cu el trofeul cucerit la Melbourne

„A fost o situaţie ciudată, pentru că nu mai era aproape nici un jucător acolo. Duminică mai erau de disputat doar finala de mixt si finala de simplu masculin. Şi toţi eram împrăştiaţi în vestiare diferite! Eram singur în tot vestiarul! Era un sentiment tare ciudat", a mărturisit Horia.

Recunoaşte că nu deschide televizorul când e în ţară. „Nu vreau să mă încarc cu informaţie inutilă. Am atât de puţin timp liber încât prefer să îl folosesc văzându-mă cu prietenii", spune Horia. Nu e nici un mare fan al fotbalului.

„Mă uit uneori la meciurile importante, dar nu sunt fan cum sunt spaniolii. Ei se strâng toţi, se uită la meciuri, toată ziua vorbesc doar de fotbal. Când nu vorbesc, joacă pe play-station. Eu nu am cum să-i încurc, pentru că nu le am în nici un fel cu jocurile. Nu mă joc pe play-station, nu mă joc pe nimic", spune el. Întrebarea firească e: cu ce îşi umple timpul în lungile călătorii? „Am cărţi, ascult muzică sau mă uit la filme. Am mereu cel puţin 7 filme noi cu mine. Fac şi schimb cu ceilalţi jucători".

Din când în când se uită la telefonul care sună insistent. E dat pe silent, reflex căpătat din activitatea de zi cu zi, unde ţârâitul telefoanelor în tribună e pentru tenismeni precum zgâriatul tablei cu unghiile pentru elevi.

Se uită îngrijorat la ceas.

Trebuie să meargă la un interviu la TVR, dar nu driblează ultima întrebare: „Cu cine ai vrea să te întâlneşti dintre vedetele de la Hollywood"? Răspunsul vine instantaneu: „Cum cu cine? Cu Penelope Cruz! E preferata mea dintotdeauna!"