Abidal, omul care a învins de două ori cancerul! Acum e titular la Monaco şi vrea la Mondial!
Pentru Eric Abidal, viaţa s-a schimbat total în 2011. Niciodată nu s-a gândit că va avea cancer, dar nu s-a lăsat doborât de boală şi a revenit în fotbalul de performanţă.
„Când doctorii mi-au dat verdictul, am simţit diferenţa dintre viaţă şi profesie. Pe primul loc trebuie să fie sănătatea", a spus Abidal după intervenţia chirurgicală efectuată la 17 martie 2011. S-a recuperat în timp-record şi la 28 mai a jucat în finala Ligii Campionilor pe Wembley, iar jucătorii l-au lăsat să ridice primul trofeul. „A fost ideea lui Xavi şi Puyol", a explicat Guardiola. Fundaşul originar din Martinica, dar născut la Lyon a sărbătorit în mod inedit succesul. Şi-a vândut toate maşinile de lux şi a donat banii unei fundaţii caritabile. „Banii din meseria noastră te ajută să aduni tot felul de lucruri foarte repede. Atunci când ţi se întâmplă ceva rău, înţelegi că toate acestea nu te ajută la nimic", a declarat el, continuând: „Fotbalul este un lucru neimportant comparativ cu ceea ce se întâmplă în lume, cu toţi acei copii care nu au nimic de mâncare sau care suportă războaie, bombe".
Cadou pentru un copil bolnav: un CEAS Rolex
În luna ianuarie a anului care a urmat, Barcelona a fost implicată într-o acţiune la un spital de copii care suferă de boli grave. Puyol, Alexis Sanchez şi Abidal au mers la etajul trei şi într-un salon, francezul a găsit un puşti cu tricoul lui. Băiatul avea 15 ani şi se lupta de cinci luni cu o tumoare. Operaţii, chimioterapie, radioterapie. Ceva devastator pentru un copil care în mod normal ar fi trebuit să bată mingea cu prietenii. Fotbalistul Barçei era un model pentru el, drept pentru care îşi rugase tatăl să-i cumpere un tricou cu numărul 17 pe spate pe care l-a purtat până a intrat pe mâna chirurgilor.
Băiatul s-a frecat la ochi când l-a văzut pe Abidal lângă el şi a primit o perfuzie mai tare ca orice medicament în cele zece minute în care francezul l-a ţinut îmbrăţişat şi i-a vorbit cu căldură. 'Trebuie să fii tare. Şi eu mă lupt cu boala asta, dar n-am de gând să mă las", i-a spus înainte să plece. S-a ridicat de pe marginea patului şi şi-a scos ceasul de la mână. Un Rolex Daytona, personalizat cu numele lui. I l-a dat micuţului catalan. „Vreau să fie al tău", a spus el şi, anticipând protestele familiei, s-a întors către tatăl copilului: „Vă rog, e important să fie el fericit!". Apoi a plecat cu un zâmbet înlăcrimat. Habar nu avea că peste două luni cumplita boală avea să-şi arate din nou colţii.Vestea a căzut într-o joi, 15 martie 2012, şi a lovit ca un trăsnet vestiarul Barcelonei. Messi, Xavi, Iniesta, Fabregas şi restul se pregăteau să iasă la antrenament, când Josep Guardiola a cerut o clipă de linişte. „Trebuie să vă anunţ ceva. Abi va lipsi un timp dintre noi. Are nevoie de o nouă operaţie şi de un alt ficat. Să fim alături de el", a spus Pep. Scaunul pe care de obicei stătea francezul era gol. Barcelona a tratat cu discreţie acest caz. Doar jucătorul, medicii şi antrenorul au ştiut ce se întâmplă.
Dani Alves a vrut să-I dea o parte din ficatul său
Abidal jucase ultima dată pentru Barça pe 26 februarie, când „extratereştrii" au bătut cu 2-1 la Atletico Madrid. A fost apoi la naţională, pe 29, în Germania - Franţa 1-2, după care s-a spus că e accidentat. De fapt, analizele i-au ieşit prost. Ficatul nu funcţiona cum trebuie şi decizia operaţiei s-a luat repede, doar că de data asta a fost mai complicat. Era nevoie de un transplant, deci şi de un donator. Vărul său, Gerard, alături de care copilărise, s-a oferit imediat să-i ofere o parte din ficatul său. Ulterior s-a aflat că Dani Alves, brazilianul de pe partea dreaptă a apărării Barcelonei, a vrut să-i doneze el o parte din organul necesar. „Când a trebuit să mă operez, Alves voia să-mi dea ficatul lui. Dar nu puteam să fac asta pentru că e un fotbalist profesionist. Relaţia noastră e mai mult decât de prietenie“, a declarat Abidal A doua operaţie a fost în aprilie 2012 şi a durat mai bine de nouă ore. În aceeaşi zi, Barca a jucat cu Getafe. A învins cu 4-0, iar succesul i-a fost dedicat lui Abidal şi vărului său. În minutul 22 al meciului, tot stadionul a scandat numele francezului, pentru că 22 purta Abidal pe tricou. Operaţia a fost o reuşită, dar recuperarea a durat mult. Fotbalistul a fost la Euro 2012 pentru a încuraja naţionala Franţei, apoi a început să se pregătească. A alergat la altitudine, iar situaţia sa a început să se îmbunătăţească treptat. „Medicii mă întrebau cum puteam suporta durerea. Pe lângă acel transplant, am suferit patru sau cinci operaţii într-un timp foarte scurt. Am slăbit 19 kilograme. Niciodată nu m-am gîndit la moarte pentru că Dumnezeu este cel care decide. Am suferit. Îmi amintesc că într-o duminică nu mai puteam îndura chinurile. I-am întrebat pe medici dacă mi-ar putea induce coma. După a patra operaţie, aceeaşi medici m-au întrebat cum puteam suporta durerea“, a povestit Abidal. El a dezvăluit ce l-a îndemnat să-şi reia cariera sportivă: „Obiectivul meu a fost mereu acelaşi: să-mi trăiesc viaţa, să joc fotbal. Cred că am luptat pentru a putea termina într-un mod frumos, pe terenul de joc“.
A plecat la Monaco pentru a mai juca fotbal
Eric Abidal a revenit pe teren în aprilie 2013, în minutul 70 al meciului Barcelona- Mallorca 5-0. A mai jucat până la finalul sezonului 4 meciuri pentru Barca, care traversa o perioadă cenuşie după ce fusese devastată de Bayern Munchen în Liga Campionilor. La finalul sezonului, catalanii au anunţat că nu-i mai prelungesc contractual, oferindu-i o funcţie în club. A refuzat-o şi a ales să se despartă de echipa la care a câştigat tot, doar pentru a mai juca fotbal. „Mulţumesc familiei mele pentru tot sprijnul oferit în perioada asta. Am avut două visuri: să-mi văd copiii crescând şi al doilea să joc din nou fotbal. Mi-aş fi dorit să mai joc la acest club, dar clubul nu este de acord cu mine şi respect această decizie. Adevărul e că îmi pare foarte rău, îmi propusesem să continui aici, deoarece am tras tare ca să revin pe teren. De acum înainte voi merge pe alt drum, deoarece vreau să mai joc doi ani”, a spus plângând Abidal la conferinţa de presă, la care toţi jucătorii Barcelonei l-au îmbrăţişat. În iulie a trecut la AS Monaco echipa la care s-a lansat în fotbalul mare. Acum e titular acolo şi a jucat 10 meciuri în noul sezon, fiind şi căpitanul echipei. În august şi-a îndeplinit visul de a reveni în naţionala Franţei şi acum aşteaptă barajul cu Ucraina pentru a merge la Rio. E ultimul obiectiv al unei cariere de excepţie, o carieră cu multe realizări, dar şi cu mari sacrificii.
Crescut în suburbiile Lyonului
Eric Abidal s-a apucat de fotbal în suburbiile Lyonului, unde locuia într-un cartier industrial. Fusese fascinat de geniul lui Maradona, pe care-l urmărise la CM din Mexic 1986 şi visa să ajungă la fel, mai ales că avea o tehnică bună. Antrenorul l-a pus însă fundaş, deoarece era înalt şi puternic, dar îl lăsa să urce frecvent în atac. Deşi Lyonul îl avea la îndemână, Monaco l-a adus în Principat şi l-a aruncat în prima ligă la 21 de ani. După doi ani la Monaco şi alţi doi la Lille, Abidal s-a întors acasă, la Lyon, intrând în acea echipă formidabilă, care între 2001 şi 2008 a dominat autoritar fotbalul francez. Se spunea despre el că e noul Thuram al „cocoşilor galici", iar destinul a făcut să joace cu acesta un an la Barcelona. Olandezul Frank Rijkaard a fost cel care l-a adus pe Nou Camp, în 2007. Îl dorise şi cu un an înainte, dar Lyon n-a fost de acord cu suma propusă, plus argentinianul Saviola. Până la urmă, preşedintele de atunci al catalanilor, Joan Laporta, s-a înduplecat să plătească 9 milioane de euro şi i-a fixat fotbalistului o clauză de 90 de milioane de euro. În primul an la Barça, Abidal n-a câştigat nimic, dar din 2008 a participat la toate succesele „extratereştrilor", având în vitrină 14 trofee.
A lăsat creştinismul pentru islam
Abi s-a născut într-o familie de francezi cu origini în Caraibe. A fost un copil cuminte şi prima fată de care s-a îndrăgostit şi e acum nevastă, chiar dacă drumul până la mâna ei a fost mai greu decât o cursă în careul advers. Hayet, actuala doamnă Abidal, e algeriancă, iar tatăl ei i-a interzis să vorbească cu băieţii până la 21 de ani. Aşa că fotbalistul se mulţumea să o privească de la distanţă, reuşind să se apropie de ea abia când era fotbalist, în prima perioadă petrecută la Monaco. Chiar şi atunci, cuplul se mărginea la plimbări lungi, trecând mult timp până să se apropie. Cei doi s-au căsătorit în 2003 şi au acum trei fete (foto): Meliana (8 ani), Canelia (6 ani) şi Leyna (4 ani).
Ce e campania «Pentru tine doar o monedă, pentru ei un viitor»
Campania umanitară de strângere de fonduri pentru Fundaţia Mihai Neşu, „Pentru tine doar o monedă, pentru ei un viitor" are ca scop colectarea monezilor pe care spectatorii le aruncă la intrarea în stadion pentru un meci de fotbal. În loc să le arunce, cei care asistă la meciurile de acasă ale Stelei din Liga Campioanilor le pot dona într-un loc special amenajat. Cei care vor, pot face donaţii şi la numărul de SMS 8837, costul fiind de 2 euro. Fondurile vor ajunge în conturile Fundaţiei Mihai Neşu, pentru ajutorarea copiilor cu dizabilităţi. Detalii despre campanie puteţi vedea pe www.moneda-viitor.ro .
