Ce s-a ales de Campionii din 2009
Unirea Urziceni a fost o mândrie pentru România când a câştigat titlul în 2009 şi a obţinut opt puncte într-o grupă a Ligii Campionilor cu Sevilla, VFB Stuttgart şi Glasgow Rangers.
Demonstra că se poate şi altfel, prin muncă şi organizare inteligentă şi că dominaţia puterilor din Bucureşti a luat sfârşit. Mândria s-a transformat însă în scârbă când Dumitru Bucşaru, patronul lui "Chelsea de Ialomiţa", a hotărât să vândă toţi jucătorii şi să desfiinţeze pur şi simplu echipa, după ce a încasat 20 de milioane de euro de pe urma ei.
Din vara lui 2011, Unirea Urziceni a devenit doar o amintire şi a făcut ca nimeni să nu mai vrea ca un club mic şi efemer să mai câştige vreodată titlul în România. Povestea oamenilor carea au realizat imposibilul nu s-a sfârşit însă şi Click! vă arată ce au făcut ei de atunci încolo.
Ricardo Gomes: Varianta ialomiţeană a lui Rui Duarte, Gomes era întârziatul de serviciu la Urziceni. A pierdut mult la Urziceni şi apoi la Steaua din această privinţă. N-a confirmat nici el în Ghencea, unde a mers după desfiinţarea Unirii, iar la 31 de ani joacă pentru Khazar Lankaran, în Azerbaidjan.
Dinu Todoran: Mijlocaş talentat, dar care n-a fost pe placul lui Dan Petrescu la Urziceni. A prins doar 50 de meciuri în trei ani, iar după dizolvarea Unirii a mers la Victoria Brăneşti. În prezent, la 31 de ani, joacă şi el alături de Bordeeanu, la Botoşani.
Pablo Brandan: Probabil cel mai bun jucător pe care l-a avut Unirea Urziceni vreodată. Trecut pe la Independiente, Argentinos Juniors şi Alaves, Brandan a ratat fotbalul mare doar din lăcmonia lui Dumitru Bucşaru. A mers la Steaua pentru două sezoane, iar în 2012 a plecat în China, la Liaoning. Nu s-a acomodat şi este aproape de o revenire în Europa.
Răzvan Pădureţu: Este al patrulea campion cu Urziceni care a semnat cu FCM Târgu Mureş după plecarea din Bărăgan. "Pădure", 31 de ani, e şi acum în lotul ardelenilor, în Liga a II-a. A fost un titular constant şi unu dintre favoriţii lui Petrescu, dar vârsta nu l-a ajutat să facă saltul la o echipă mai mare.
Sorin Frunză: A fost unul dintre motoraşele Unirii Urziceni în anii ei de glorie. A mers la Rapid după destrămare, dar în Giuleşti, Frunză n-a confirmat şi după doar un an, în 2011, a plecat acasă, la Oţelul Galaţi. Nici acolo n-a impresionat şi în prezent joacă pentru CF Brăila, în Liga a II-a.
Iulian Apostol: Mijlocaşul a fost una dintre cele mai mari dezamăgiri după despărţirea de Urziceni, având un parcurs descendent. Intrat în anturajul echipei naţionale, Apostol n-a confirmat la Steaua, s-a întors la Urziceni pentru un tur, apoi a plecat Rapid, iar în această iarnă, la 31 de ani, e pe făraş din Giuleşti.
Tiberiu Bălan: Pentru talentatul, dar capriciosul mijlocaş, perioada de la Urziceni a fost cea mai bună din toată cariera lui. A jucat în anul titlului, dar şi în Liga Campionilor, sub formă de împrumut de la Sportul. Cariera lui a fost o dramă. După despărţirea de Unirea a fost forţat să rămână la Sportul, iar într-un final a ajuns la Steaua, unde la 31 de ani lustruieşte banca de rezerve.
Jacob Burns: Australianul a fost şi el unul dintre cei mai buni jucători ai Unirii în anul titlului. Trecut pe la Leeds United şi Wisla Cracovia, Burns a pus umărul la câştigarea campionatului, dar după aceea a fost dat afară pentru că avea cel mai mare salariu de la echipă. S-a întors acasă, la Perth Glory, unde joacă şi acum, la 34 de ani.
Dacian Varga: Şi cariera lui Varga este o telenovelă. Statutul său la Urziceni a fost la fel ca cel al lui Bălan, dar vârsta atractivă a făcut ca Petrescu să-l ia Krasnodar un sezon, dar tot împrumut. N-a scăpat însă nici el de Vasile Şiman, cu care are parcă contract pe viaţă, şi joacă acum la Vaslui, la 28 de ani, tot împrumutat de la Sportul.
Giedrius Arlauskis: Portarul titular al fostei campioane a fost unul dintre cei mai buni străini din ţară la acea vreme. Lituanianul a apărat poarta Unirii la doar 21 de ani şi la 23 de ani a plecat pe 2,5 milioane de euro la Rubin Kazan, fosta campioană a Rusiei, deşi venise pe 100.000 de euro. Din păcate, "Miko" n-a prins un loc de titular acolo şi este şi în prezent rezerva lui Ryzhikov. Are acum 25 de ani.
Daniel Tudor: Principala rezervă a lui Arlauskis, care a ieşit cel mai mult în evidenţă în victoria cu 4-1 a Urziceniului, de la Glasgow, unde a apărat şi un penalty, a dispărut din peisaj. Ajuns la 38 de ani, Tudor este legitimat acum la Juventus Bucureşti, în Liga a III, unde este antrenor cu portarii, dar şi jucător.Cătălin Grigore: A prins puţine meciuri la Urziceni, unde a apărat mai mult în Cupa României, ialomiţenii bifând şi o finală în această competiţie, în 2008. De la Urziceni, Grigore a plecat la Astra Ploieşti, iar în prezent, la 35 de ani, este legitimat la CSMS Iaşi.
Ersin Mehmedovici: Sârbul a fost un jucător important în angrenajul Unirii Urziceni, pentru care a prins 64 de meciuri. După destrămarea echipei, Mehmedovici a mers la Dinamo, dar n-a jucat decât patru meciuri pentru "câini". Vara trecută, fundaşul central de 31 de ani a semnat cu FC Taraz, o grupare din Kazahstan.
George Galamaz: A fost căpitanul Unirii Urziceni în toţi acei ani de glorie, dar după despărţirea de ialomiţeni, nici el n-a confirmat. A mers la Steaua în momentul exodului de jucători, şi a evoluat în 19 partide. Apoi, la Universitatea Cluj, a prins alte 13 partide. Între timp, Galamaz a fost victima agresiunii suporterului de la Petrolul, care i-a pus viaţa în pericol, iar în prezent, la 31 de ani, joacă tocmai pentru prahoveni.
Epaminonda Nicu: "Băştinaşul" care a evoluat la Urziceni de când echipa juca în Liga a III-a şi până când a ajuns campioană, a trebuit să plece şi el după dizolvarea clubului. Fundaşul dreapta în vârstă de 32 de ani a semnat imediat cu FCM Târgu Mureş, cu care a retrogradat în Liga a II-a. Nicu joacă la ardeleni şi în prezent.
Valeriu Bordeanu: Ca şi Mehmedovici, Bordeanu a mers şi el la Dinamo după despărţirea de Urziceni, dar la fel ca şi sârbul, n-a rupt gura târgului. A jucat 17 meciuri în tricoul alb-roşu, iar în 2011 a plecat să joace în oraşul său natal, la Botoşani, pentru divizionara secundă. La 35 de ani, fostul stelist încă nu s-a retras din activitate.
Bruno Fernandes Nandinga: Fundaşul originar din Guineea Bisau a fost o adevărată pată de culoare în Liga I. În parcursul din Liga Campionilor a fost jucător de bază, apoi a fost acuzat de bigamie, pentru că s-a căsătorit cu o româncă deşi era însurat şi în ţara natală. De la Urziceni a plecat la Târgu Mureş, iar în prezent, la 34 de ani, evoluează pentru Alki Larnaca, în Cipru.
Dan Petrescu: după cea mai mare performanţă din cariera lui, Petrescu a anticipat criza de la Urziceni şi planurile patronului Dumitru Bucşaru. "Bursucul" şi-a căutat echipă şi a plecat la Kuban Krasnodar, o grupare din Liga a II-a din Rusia, pe care a promovat-o în primul eşalon din primul an. După un parcurs bun cu Krasnodar şi în prima ligă, Petrescu a semnat cu Dinamo Moscova şi acum e pe cai mari şi la moscoviţi. Tehnicianul este unul dintre foştii ialomiţeni care au avut un parcurs ascendant după plecarea de la Unirea.
Marius Bilaşco: A fost unul dintre cei mai prolifici atacanţi ai Urziceniului, cu 37 de goluri marcate în trei sezoane. După despărţirea de Unirea nu i-a mers însă nici lui prea bine. A ajuns la Steaua, dar n-a fost apreciat. A plecat apoi în China, la Tianjin Teda, dar nu s-a acomodat, iar apoi a bifat un tur de campionat la Energgie Cottbus, din Bundesliga 2. În tur a jucat la Rapid, dar acum e liber de contract, la 31 de ani.
Daniel Onofraş: A jucat şi el 97 de meciuri pentru Urziceni şi a marcat goluri importante, cum ar fi cel cu Rangers, de la Bucureşti, dar după despărţirea de Unirea a fost în continuă scădere. A mers la Steaua, dar nu i-a ieşit nimic, apoi la Lankaran, în Azerbaidjan, cu acelaşi rezultat, iar în acest moment, la 32 de ani, înceară să se salveze de la retrogradare cu CSMS Iaşi.
Raul Rusescu: Poate cel mai bun produs al Unirii Urziceni din istorie, Rusescu este singurul ialomiţean care a confirmat aştetările la Steaua. Este cel mai bun marcator român în 2012 şi golgheterul la zi al Ligii I, la doar 24 de ani. Culmea, la Urziceni, Rusescu era folosit de Dan Petrescu destul de rar, şi nu juca niciodată în faţa lui Bilaşco şi Onofraş.
Cristian Dănălache: A fost una dintre principalele rezerve ale Unirii, dar era mai degrabă un jucător de lot. A marcat însă câteva goluri şi şi-a ajutat echipa, dar adevărata explozie a avut-o după despărţirea de ialomiţeni. După peripluri nefericite la două echipe din Arabia Saudită şi Qatar, Dănălache a ajuns la Jiangsu Sainty, şi la 30 de ani este golgheterul şi vicecampionul Chinei, în faţa lui Drogba şi Anelka.
