Chelsea a colorat Europa în albastru / Bayern – Chelsea 3:4
Drogba, Lampard şi ceilalţi „albaştri” au adus trofeul Ligii Campionilor în sud-vestul Londrei. Eroii lui Chelsea au fost primiţi acasă aşa cum se cuvine, cu o paradă organizată pe străzile capitalei Angliei, în compania a zeci de mii de suporteri.
Începută miercuri seară la München, sărbătoarea lui Chelsea a continuat ieri la Londra, oraş care niciodată până acum n-a mai avut o echipă câştigătoare a Ligii Campionilor.
„Mândria Londrei" a fost bannerul afişat pe Allianz Arena de fanii lui Chelsea înainte de finala cu Bayern, mesaj extrem de inspirat, care a anunţat o victorie uriaşă, obţinută împotriva tuturor previziunilor.
Bolnavi după fotbal, fanii britanici şi-au întâmpinat favoriţii încă de la aeroportul Heathrow, unde John Terry, Frank Lampard, Didier Drogba şi ceilalţi eroi ai lui Chelsea au avut un „surplus" de bagaj: trofeul Ligii Campionilor, colorat în albastru.
Jucătorii şi staff-ul proaspetei campioane a Europei n-au avut nici un moment de respiro, întreaga delegaţie a lui Chelsea fiind transportată imediat către "Stamford Bridge", stadionul de casă al englezilor.
De-aici a început nebunia, o defilare spectaculoasă pe străzile Londrei la care au răspuns prezent peste 100.000 de fani ai lui Chelsea.
Într-un autocar descoperit, "albaştrii" au sărbătorit "la dublu", cu două trofee: pe lângă cel al Ligii Campionilor, le-a fost prezentată fanilor şi Cupa Angliei, cucerită în urmă cu două săptămâni.
Ei sunt eroii londonezilor
Chelsea a câştigat pentru prima dată Liga Campionilor, dar acest lucru nu era posibil fără prestaţiile portarului Cech şi ale atacantului Drogba.
Primul a avut câteva intervenţii excepţionale, apărând inclusiv penalty-ul lui Robben din prelungiri. Ivorianul a marcat golul egalării, după care, la loviturile de departajare, a transformat ultimul penalty.
Cech şi Drogba, alături de trofeul Ligii Campionilor Cech şi Drogba, alături de trofeul Ligii Campionilor
Cech, îngerul păzitor al lui Chelsea
Când o echipă de 11 oameni realizează o performanţă e nedrept să scoţi în evidenţă doar unul sau doi jucători.
Cech a făcut minuni în turul optimilor cu Napoli, de pe San Paolo, când londonezii au pierdut cu un 3-1 remontat în retur, dar care putea fi lejer 5-1 sau 6-1 fără paradele cehului.
La fel s-a întâmplat în dubla cu Barcelona, când a înschis poarta în faţa lui Messi.
Cireaşa de pe tort a fost finala cu Bayern, când a apărat senzaţional în meci, a scos penalty-ul lui Robben în prelungiri şi alte două la departajare.
Un portar promovat de Bölöni la Rennes, în 2002 şi care era să moară în 2006 când un jucător al lui Reading l-a lovit cu genunchiul în cap.
Un portar care a refuzat să se retragă după acel accident, şi care de atunci joacă pe semnătură. Un portar care a ales să-şi pună o cască, iar la nici trei luni să fie înapoi în iarbă.
Poate unele dintre cele mai bine investite 20 de milioane de euro ale lui Chelsea în era Abramovici sunt fără îndoială cele date pe Cech.
Pe trofeul Ligii, lângă numele Chelsea se vede clar imensa palmă a lui Cech.
Răzbunarea expiratului Drogba
Dider Drogba făcea parte, în viziunea lui Andres Villas Boas, din grupul „elefanţilor" lui Chelsea, care nu mai pot da nimic echipei.
La 34 de ani, acesta a fost puţin câte puţin, tras pe linie moartă de vanitosul antrenor portughez, alături de Anelka sau Lampard, care ajunseseră să-şi negocieze contracte prin Asia.
Francezul chiar a plecat în China, nemaiputând suporta umilinţa băncii de rezerve şi îl aştepta acolo şi pe Didier.
După o Cupă a Africii în care a îngropat-o pe Coasta de Fildeş ratând două penalty-uri decisive, unul în chiar finala pierdută cu Zambia, atitudinea antrenorului faţă de ivorian părea legitimă.
Revenit la echipă, Drogba a început să prindă tot mai rar primul 11, deşi Torres şi Kalou nu marcau.
Di Matteo a avut însă încredere în moşul său pe care l-a înviat din morţi. Drogba a început să marcheze în campionat, dar mai ales în Liga Campionilor.
Le-a adus victoria londonezilor în turul semifinalei cu Barcelona, la singura ocazie a echipei, iar în finală a fost fantastic.
Gol în penultimul minut, când nimeni nu mai credea, plus penalty-ul decisiv.
Fani la cel mai înalt nivel
Cancelarul Germaniei şi prim-ministrul britanic au văzut finala împreună
Finala Ligii Campionilor a stârnit un interes uriaş şi la nivelul şefilor de stat şi de guverne.
Cameron şi Merkel au văzut meciul lângă Barack Obama (fotografii: Reuters)
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, susţinătoare a lui Bayern şi prim ministrul Marii Britanii, David Cameron, mare fan Chelsea n-au putut să rateze marele meci.
Deşi se aflau în Statele Unite pentru summitul G8, au cerut să li se pună la dispoziţie un televizor pentru a urmări partida.
Cameron şi Merkel s-au îmbrăţişat după meci
Americanii s-au conformat, iar Cameron şi Merkel au vizionat dramatica confruntare, manifestându-se ca nişte suporteri adevăraţi, chiar în sala de cinema a reşedinţei lui Barack Obama de la Camp David, Maryland.
Alături le-au stat preşedintele SUA, de Jose Manuel Baroso, preşedintele Comisiei Europene şi François Hollande, noul preşedinte al Franţei.
Englezii au călărit statuile
Penalty-ul transformat de Drogba a declanşat fiesta în rândul jucătorilor, dar mai ales al fanilor prezenţi la München pentru finala Ligii Campionilor.
Astfel, după cele 20 de minute pe care le-au mai petrecut pe Alianz Arena pentru a vedea cum Terry şi Lampard ridică trofeul, cei aproape 20.000 de englezi de pe stadion s-au alăturat celorlalţi 20.000 din oraş la o petrecere cum numai ei ştiu să facă.
Imediat după miezul nopţii, roşul Münchenului s-a transformat în alb şi albastru, râurile de bere au început să curgă la toate tavernele, iar fanii lui Chelsea s-au dezlănţuit până la demenţă făcând gesturi şi acte care de care mai incredibile.
Aceştia au legat fulare cu Chelsea de toate statuile şi locurile istorice din München, au călărit efectiv monumentele, au oprit circulaţia şi au cântat melodii obscene în faţa Catedralei Sfânta Maria.
Totul s-a terminat la orele dimineţii, când epuizaţi de oboseală şi de alcool, s-au refugiat spre hoteluri sau chiar au dormit prin parcuri.
