Fără miracole în Joia Mare
Puţine lucruri au mai rămas de stabilit după acel 5-2 din tur, dar Dinamo avea obligaţia să încerce o revenire, iar Steaua să joace fie şi doar de amorul artei. Până la urmă nici „câinii” n-au încercat prea mult, nici „roş-albaştrii” n-au jucat la mişto, iar consecinţele au fost logice.
Fotbalul modern ne-a învăţat că numărul atacanţilor din teren nu-ţi garantează şi multe goluri, dar când trebuie să înscrii de cel puţin trei ori şi nu trimiţi niciunul din start, parcă mesajul e greşit.
Dinamo a pierdut cu 5-2 în tur, dar a câştigat mult respect pentru că nu s-a băgat cu fundul în poartă. Culmea, în retur, când nu mai avea ce apăra, a jucat la ciupeală, fără niciun vârf autentic în teren, şi fanii au plecat acasă cu un gust amar în gură. Meciul a început cu băieţii lui Laurenţiu Reghecampf la catedră, şi ei fără atacanţi veritabili în teren, dar cu alt tonus.
Aceştia nu s-au oprit până în minutul 22, când Tănase a deschis scorul şi a spulberat minusculele iluzii din minţile optimiştilor incurabili care le mai aveau. Putea să fie 2-0 pentru Steaua până la pauză, dar Bălgrădean şi ai lui au scăpat cu faţa curată. În a doua repriză, Steaua a cedat intenţionat posesia şi s-a axat doar pe contraatacuri nimicitoare.
N-a reuşit să marcheze însă din cauza unor egoisme şi relaxări la finalizare ale lui Popa, Tănase sau Chipciu, dar cine îi mai poate acuza de ceva? În minutul 51 la Dinamo a intrat polonezul Bilinski, iar în 61 Ţucudean, dar degeaba. Nici ei n-au făcut mare brânză, cum n-au făcut nici puştii Lazăr sau Rotariu, alte dăţi entuziasmanţi în El Clasico de România.
Prima ocazie mare a lui Dinamo a venit aproape de minutul 70, după o centrare a lui Matei reluată puţin pe lângă poartă de Ţucudean, iar Matei a egalat abia în minutul 86, doar pentru statistică.
În aceste condiţii, vorbele au rămas vorbe, iar faptele spun că finala Cupei României se va juca luna viitoare pe Arena Naţională între Steaua şi Astra Giurgiu, când Pintilii şi compania au o şansă imensă să realizeze eventul după foarte mulţi ani.
Ironiile şi înţepăturile dintre cele două tabere n-au lipsit nici înaintea meciului de aseară, dar tensiunile au fost ca niciodată de moderate. Steliştii au făcut linişte la coregrafia dinamoviştilor, iar la începutul partidei cei doi antrenori, Laurenţiu Reghecampf şi Flavius Stoican, s-au îmbrăţişat frăţeşte, plini de fair play, aşa cum ar trebui s-o facă mai des. Nici pe teren n-au mai fost durităţi, arbitrul Istvan Kovacs având un meci uşor.
Arena Naţională a fost aproape plină la jocul de aseară şi dominată de această dată numeric de dinamovişti. Aceştia au inventat din nou o coregrafie interesantă, cu un portativ şi doi câini care cântă şi cu mesajul: „În simfonia stadioanelor am fost mereu compozitori! Voi asistaţi la operă ca spectatori". Toate acestea pe acordurile „Bolero", de Maurice Ravel, piesă interpretată live de o orchestră adusă pe gazon. Roş-albaştrii au replicat şi ei cu ajutorul imaginii lui Lăcătuş. „Mitologia, îngerii, zeii din cer tremurau când fiara intra pe teren", au arborat aceştia, aluzie la ultimele coregrafii ale dinamoviştilor.
