George Stanca: Care naţională!?
Nu îmi place mie aşa, ca semioltean, nu posed ambiţia cretină să am mereu dreptate. Nu pot spune că nu mă bucur când o am, dar nu excesiv. Recent, i-am semnalat lui Piţurcă despre unele omiteri de jucători la naţională - Sânmărtean, Săpunaru - şi despre îndărătniciile tipice comportamentului său taurin.
Iată, cu tristeţe sinceră şi nedisimulată, constat că am avut dreptate. Şi nu aşa, palid, am avut o dreptate a dracului de evidentă. Căci, scorul de mai ieri înregistrat cu naţionala Poloniei a fost unul de râs. De tot râsul: 1-4. La un meci amical, de încercare, de verificare. Pentru a se susţine meciurile decisive într-o campanie vitală, ce se va petrece cu două meciuri grele ambele în luna martie. Bine că mai spre sfârşitul lunii...
Când am văzut că Piţurcă aduce prospături la echipă m-am bucurat. Ce am uitat eu, noi, este faptul că ei, tineri sau mai vârstnici, nu au meciuri în picioare, campionatul fiind pe pauză. S-a jucat tot cu nostalgia porcului de Crăciun în minte şi cu gustul caltaboşului pe limbă. Aşadar, kilograme-n plus, o lene inerţială şi uşurătatea, importanţa minimă a unui meci amical. Etè na! Amical! Stai să ne vezi tu la unul pe bune...
Cu atâţia puşti entuziaşti acolo, ne aşteptam la mai mult. Sacrificii mortale, muşcături din brazdele verzi, sânge pe gazon... ei, aşi!, că nu suntem în anii '70. Entuziasmul nu ţine de foame, nici nu-ţi achită nota la clubul de noapte... Şi, uite că lumea nu mai are răbdare. În plus, răutăţile presei, justificate oarecum, sunt răbufniri ale politicii piţurchiene faţă de ea... Ne-o tragi? Ţi-o tragem, domnule selecţioner! Nu, doamnelor şi domnilor, nu asta e naţionala noastră. Dar care? Oricum, este una fără Mutu, pa!, Marica, recent accidentat a anunţat pe Facebook!, şi cine mai ştie cine vine sau pleacă...? Căci, încep să cred că după micul cutremur polonez - sper, benefic prin viitoarele consecinţe - Piţurcă însuşi nu prea mai ştie pe cine să se bazeze... Aşa să fie ?
Semne rele anul are...
