Cristi Chivu, amintiri din infern: „Băgam degetul și-mi atingeam creierul”
Unul dintre cei mai valoroși jucători români din ultimii 30 de ani din fotbalul românesc, Cristi Chivu (45 de ani), a trecut printr-o mare cumpănă în ianuarie 2010. Acum, el a rememorat tot infernul prin care a trecut când a fost la câțiva milimetri de moarte în urma unei accidentări!
Confesiunile celui care a jucat de 75 de ori pentru naționala României, purtând de foarte multe ori banderola de căpitan, au fost făcute într-un interviu acordat jurnalistului Dan Capatos, pentru contul de Youtube al Superbet România. Printre multe alte subiecte, a fost abordat și cel al momentului critic petrecut la 6 ianuarie 2010, în minutul 46 al meciului dintre Chievo Verona și Internazionale Milano. Atunci, Cristi Chivu s-a ciocnit puternic cap în cap cu atacantul advers Sergio Pellissier, atacantul lui Chievo. A suferit o accidentare foarte gravă, iar apoi s-a aflat că a fost la un pas de moarte.
Cristi Chivu: „Am fost la câțiva milimetri de moarte”
Povestește chiar Cristi Chivu: „Era să mor. Am fost la câțiva milimetri de moarte. S-a întâmplat la Verona și nu aveam voie să zbor, să fiu urcat în avion și să fiu adus la Milano. Am așteptat chirurgul să vină, deoarece la ei pe 6 ianuarie e Befana, Boboteaza, și toată lumea e liberă. Când așteptam în pre-operator mă gândeam că poate doctorul a băut ceva dacă tot e liber. Eram conștient de gravitatea accidentării, mi se spusese. Nu știam că am fost la milimetri de moarte, dar știam că trebuie să mă opereze. Problema mea era că aveam brațul stâng paralizat, nu simțeam nimic și mă gândeam <<mi-a atins vreun nerv, dar gândesc, vorbesc, dar dacă vine doctorul și a gâlgâit ceva, îi tremură mâna, îmi atinge ceva și rămân... Neavând craniul fracturat cu bucăți, aveam o gaură. Nu mai aveam os, băgam degetul și atingeam creierul, habar nu aveam ce ating, dar nu apăsam prea tare că îmi era frică. Având hematomul ăla la spital, a început să se umfle și arătam ca un klingonian. Atunci m-am speriat și am zis că dacă nu vine repede să intervină s-ar putea întâmpla ceva rău din cauza presiunii”, și-a amintit Cristi Chivu, cu emoție.
Cristi Chivu: „Am bătut un cameraman după finala Cupei, din cauza pastilelor”
Din fericire, totul a decurs bine, în sensul că operația, care a durat două ore, a fost reușită. Numai că, în procesul post-operator, Cristi a trebuit să ia timp de opt luni niște pastile care i-au afectat personalitatea în acea vreme. ”Eu luam pastile. Am avut perioada aia, cu Champions League câștigat, cu triplă - campionat, Cupă, Champions, iar eu eram fără „țigle pe acoperiș” de la pastile. Nu mai aveam filtre. Adelinei îi plăcea. Colegii o sunau: ”Bă, ăsta e normal acasă? Te bate? Aici dărâmă vestiarul”. Am făcut numai tâmpenii atunci, de care îmi pare rău, dar am o scuză. După ce am câștigat Cupa la Roma, am început să le arăt semne obscene suporterilor. Apoi am bătut un cameraman. Ăla mobil, pe teren, ne-am dus la galerie, eu călcasem din greșeală pe cablul de la cameră. Și el tot trăgea, că nu se mai pute mișca. A venit, m-a împins și a luat cablul în mână... Când mi-a dat pe spate un cablu din ăla... Aveam casca în mână, i-am aruncat-o în față și am început să ne batem. Mă mir cum de nu e nicio probă video”, mărturisește acum, după 15 ani, spășit, Cristi Chivu.
Dar povestea nu s-a oprit acolo. „Au venit bodyguarzii de la Roma care mă știau și m-au dus în vestiar. Nici nu am mai stat la celebrarea Cupei. Mourinho, antrenorul nostru de atunci, a zis că sunt nebun. Apoi, câteva luni mai târziu, l-am bătut pe unul la Bari. Am înțeles apoi că totul era din cauza pastilelor. Trebuia să iau pastile două luni, dar am luat 8 luni, pentru că să prelungesc tratamentul. Erau pentru a preveni epilepsia, nu știu dacă am avut vreo criză de epilepsie”, a mai spus Cristi Chivu.
