VideoAstăzi, 22 martie, Tora Vasilescu împlinește 75 de ani. Povestea emoționantă a unei actrițe legendare. De ce s-a retras din lumina reflectoarelor
Astăzi, 22 martie, sărbătorim ziua de naștere a uneia dintre cele mai iubite și respectate actrițe române: Tora Vasilescu. Cu o carieră impresionantă în teatru și film, cu zeci de premii și numeroși fani, viața Torei Vasilescu este un amestec fascinant de succes artistic, experiențe personale profunde și alegeri de viață curajoase.
A primit o educație strictă, dar plină de valori
Tora Vasilescu s-a născut pe 22 martie 1951, în Constanța, însă copilăria și adolescența și le-a petrecut în mare parte la Tulcea. Viața ei a fost marcată de tragedii timpurii și de o educație strictă, dar plină de valori:
„Tata Vasilescu, care se numise Wagner, a fost un om generos. El era de origine germană şi şi-a schimbat numele după ce s-a întors din URSS, din Donbass, unde a fost închis într-un lagăr. Avea un comportament specific educaţiei germane: Ein Mann, ein Wort / Un om, un cuvânt. M-a învăţat corectitudinea, bunul simţ, disciplina şi curăţenia. Făcea şi lecţiile cu mine”, povestea Tora într-un interviu pentru Adevărul.
Tragedia nu a întârziat să apară: tatăl său a murit la doar 39 de ani, când Tora avea doar 14 ani. În acea perioadă, ea a fost nevoită să devină un sprijin pentru mama sa și pentru sora mai mică.
„Pentru injecţiile de morfină îmi trebuiau vreo trei ştampile: de la farmacii, de la doctori. Alergam după ele. Uneori, întârziam şi se închidea farmacia şi ajungeam acasă cu plânsete. Nici nu aveam seringă de unică folosinţă şi aia pe care o aveam trebuia sterilizată. O mai uitam pe foc şi, dacă trecea timpul, tata avea dureri şi mai mari. Câţiva ani mai târziu, am ajutat-o pe mama să o crească pe sora mea, care e mai mică cu 12 ani şi jumătate. Stăteam cu ea, o legănam, îi cântam”, a mărturisit actrița.
Cu toate greutățile, Tora a descoperit încă de mică pasiunea pentru artă. Era tot timpul implicată în serbări școlare și concursuri de recitare.
„Eram tot timpul ocupată cu serbări. Am avut şi o mătuşă educatoare care îmi citea poezii de George Coşbuc, mai ales 'Noi vrem pământ!'. Eu plângeam şi rosteam finalul exact ca ea şi îmi curgeau lacrimile. În actorie e bine să-ţi pui cel puţin 40% din propria cunoaştere, din propriile suferinţe, iar imaginaţia joacă un rol important. De mică mi se spunea că sunt artistă şi deja voiam să ajung actriţă”, declara Tora.
Cum a debutat în actorie
După liceu, Tora s-a pregătit pentru o carieră în teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) „I.L. Caragiale” din București în 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici.
„Prin ’69, luasem premiul I pe ţară la recitare cu o poezie de Ana Blandiana. Până atunci, ajunsesem la fazele judeţene şi interjudeţene ale concursurilor, dar de data aceea, comisia s-a plimbat prin judeţe. Trebuia să primesc medalia de aur pe ţară, iar o echipă de amatori a Teatrului din Tulcea, medalia de bronz. Când au vrut să mă premieze, au adunat o sală de soldaţi, pentru că era un spectacol impus. A venit echipa de teatru, a luat medalia de bronz şi mă aşteptau pe mine. Începeam poezia cu: 'Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă / Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr'. Când m-am dus pe scenă, am apucat să zic doar: 'Sunt cea mai frumoasă femeie' şi soldaţii au aplaudat şi au strigat: 'Este!'. Am tăcut apoi, că vă daţi seama ce hohote erau în sală. Ei, şi mi-au adus medalia şi mi-au spus în şoaptă: 'Măi, e de bronz, dar tu să zici că-i de aur'. Proba principală la teatru era recitarea şi, luând medalia de aur, am fost sigură că o să intru la Bucureşti”, își amintea actrița.
După absolvire, Tora a început o perioadă intensă în care a jucat în Teatrul din Reșița, apoi la Teatrul Bulandra din București, iar regizorii din cinematografia românească au început să îi ceară colaborarea.
Roluri memorabile și în teatru și în filme
Tora Vasilescu este cunoscută atât pentru rolurile de pe scena teatrului, cât și pentru cele din film. Printre spectacolele de teatru în care a strălucit se numără:
- „Ultima oră”
- „Mobilă și durere”
- „O întâmplare cu haz”
Pe marele ecran, ea a interpretat roluri memorabile în:
- „Probă de microfon” (Mircea Daneliuc, 1980)
- „De ce trag clopotele, Mitică” (Lucian Pintilie, 1981)
- „Glissando” (Mircea Daneliuc, 1982)
- „Imposibila iubire” (Constantin Vaeni, 1983)
- „Șobolanii roșii” (Florin Codre, 1991)
- „Occident” (Cristian Mungiu, 2002)
- „Legături bolnăvicioase” (Tudor Giurgiu, 2006)
Premiile primite reflectă calitatea interpretărilor sale: a câștigat de trei ori Premiul pentru Interpretare al Uniunii Cineaștilor din România, Placheta de aur pentru rolul din „Imposibila iubire” la Festivalul de film „Laceno D’Oro” din Italia și premiul pentru Cel mai bun rol secundar feminin în „Șobolanii roșii”.
„Lipsit de prejudecăţi şi de comodităţi artistice, Mircea Daneliuc îşi propune în filmele sale să surprindă câteva momente de adevăr aşa cum pot fi ele găsite în locurile cele mai comune, printre oamenii cei mai oarecari. Personajele încredinţate Torei Vasilescu se află în plină ofensivă pentru autenticitate”, nota criticii Cornel Cristian, în 1984.
„El a plecat în Israel. Şi eu am rămas însărcinată”
Viața personală a Torei Vasilescu a fost la fel de intensă și complexă ca cea profesională. În tinerețe, a trecut prin experiențe dificile legate de maternitate și iubire.
„El a plecat în Israel. Şi eu am rămas însărcinată”, mărturisea Tora. În perioada în care avortul era interzis, a luat decizia dificilă de a nu deveni mamă. „O persoană are dreptul să aleagă când poate să crească nişte copii”, sublinia ea, evocând tragediile femeilor care au murit în urma avorturilor ilegale înainte de Revoluție.
Mai târziu, a avut relații importante, inclusiv cu regizorul Mircea Daneliuc, cu care a colaborat artistic și s-a căsătorit. „Ne-am cunoscut la filmări, am dat o probă pe care am luat-o, nu am ajuns acolo datorită lui, cum spun unii. Premiera ne-a găsit și căsătoriți. Filmările au durat câteva luni, când ne-am început și continuat noi relația”.
În 1994, Tora s-a căsătorit cu Alain Vrdoljak, croat de origine, cetățean francez. „L-am cunoscut la 39 de ani și ne-am căsătorit când eu aveam 43. Se spune că greu se mai mărită femeia la 43. După primele secunde de discuție cu el, mi-am spus: 'Domnul ăsta ar fi foarte bun pentru mine!'”, spunea actrița.
Astăzi, cei doi trăiesc în liniște la Buftea, într-o vilă spectaculoasă construită de meșteri maramureșeni, cu o curte impresionantă și piscină în față. „Casa asta e făcută de o echipă de maramureșeni care fac biserici. Eu stau aici ca la mănăstire, să știi. Am o verișoară la mănăstire, aici e mănăstirea mea”, dezvăluia Tora într-un interviu recent.
S-a retras din lumina reflectoarelor
Tora Vasilescu a ales să se retragă la momentul potrivit, lăsând locul generațiilor tinere. „M-am retras când mi-am dat seama că am făcut suficient profesia asta. Teatrul e o meserie de tinereţe şi nu mai am chemarea sufletească să o fac”, declara ea.
Înotul zilnic, grădinăritul și liniștea vieții la țară i-au devenit refugiu: „Înotul e singurul sport care simt că îmi face bine, pentru circulație. Și dacă ai și un deget de apă cu whisky e foarte bine. Face bine la circulație. Înot zilnic, am piscină în fața casei”.
