Bebelușa Denisa: «Pentru mine, dansul este cel mai bun refugiu»
La 17 decembrie, postul Prima TV aniversează 24 de ani de la prima transmisie, iar Denisa va petrece alături de colegii săi, chiar dacă este nou intrată în echipă
Noua ediţie a revistei Click! TV vine cu o surpriză de proporţii. Pe copertă se află una dintre cele mai drăgălaşe prezenţe feminine de pe micile ecrane, Bebeluşa Denisa de la "Cronica Cârcotaşilor" (Prima TV).
Ea este cea mai mică Bebeluşă de la Cronica Cârcotaşilor. Se numeşte Denisa Ispir, are 32 de ani şi este o bucureşteancă get-beget. Denisa a povestit în exclusivitate pentru Click! felul în care a ajuns să îndrăgească dansul, care-i asigură astăzi şi succesul, şi existenţa. De asemenea, ne-a spus şi cum arată pentru ea vacanţa ideală pentru Sărbătorile de Iarnă.
De când faci parte din echipa “Cronica Cârcotaşilor”?
Sunt nou venită în echipă, însă nu am simţit asta nici o secundă, pentru că toţi m-au primit cu căldură şi cu braţele deschise. Acum, după cele trei luni petrecute alături de ei în acest sezon, deja mă simt parte din familia “Cronica Cârcotaşilor”.
În afară de acest proiect, cu ce te mai ocupi?
Viaţa mea nu a avut niciodată parte de rutină, ci a fost mereu într-o continuă schimbare. În prezent sunt colaboratoare a Teatrului “Stela Popescu” din Capitală, predau valsul mirilor alături de bunul meu prieten Petrişor Ruge şi colaborez cu câţiva artişti pentru evenimente, concerte şi videoclipuri. Asta nu e tot, sunt şi make-up artist, şi studentă în ultimul an la Jurnalism.
Bebeluşa Denisa, cea mai nouă membră a echipei emisiunii "Cronica Cârcotaşilor" de la Prima TV, s-a îmbrăcat în Crăciuniţă pentru o şedinţă foto în acord cu Sărbătorile de Iarnă
De când dragostea pentru dans?
Am crescut cu doi fraţi mai mari şi începusem să preiau din gesturile şi din comportamentul lor, aşa că părinţii s-au gândit c-ar fi bine să fac un sport, ca să-mi recapăt feminitatea. Drept urmare, am încercat săriturile la trambulină, gimnastica, înotul, am făcut chiar şi ceva pian, însă de peste tot plecam plângând. Asta până când am ajuns la dansul sportiv, unde s-a produs schimbarea. Dragostea pentru acest sport a început încă din prima zi de antrenament cu Mihai Petre. Mi-o amintesc perfect şi acum, după 26 de ani. De atunci am continuat să practic dansul sportiv de performanţă timp de 11 ani, în decursul cărora am schimbat mai multe şcoli de dans, mai mulţi antrenori şi parteneri, precum şi coregrafii, însă pasiunea de a fi pe ringul de dans nu s-a schimbat niciodată.
Apropo de dragostea asta, cum şi unde o manifeşti?
Dragostea pentru dans este manifestată oriunde şi tot timpul, pentru că-mi aduce bucurie, satisfacţie, împlinire pe toate planurile, dar şi un venit substanţial. Dansul este cel pe care oamenii îl manifestă, în general, la evenimentele fericite, împreună cu apropiaţii. Pentru mine însă dansul a reprezentat cea mai bună educaţie, cea mai potrivită formă de exprimare, cel mai bun refugiu, amintiri de neuitat, oameni de apreciat şi locuri de preţuit.
Ce-ţi place cel mai mult la perioada aceasta din an, în aşteptarea Sărbătorilor de Iarnă?
Cred că perioada aceasta din an este magică şi are puterea de a scoate la suprafaţă bunătatea şi dorinţa oamenilor de a ajuta şi de a fi alături de cei aflaţi în impas. Nu ştiu cum se întâmplă, dar sper să nu se piardă asta niciodată şi poate, cine ştie, să devină chiar un obicei şi în restul anului.
Ţie cum îţi place să petreci de Crăciun şi de Revelion?
Crăciunul îmi place să-l petrec întotdeauna împreună cu familia, iar Revelionul nu a contat niciodată pentru mine. A fost mereu o zi ca oricare alta şi de obicei mă prindea la concerte sau la evenimente. Însă, dacă mi-aş imagina vacanţa de iarnă perfectă, cu siguranţă aş petrece şi Crăciunul, şi Revelionul împreună cu familia şi cu prietenii apropiaţi, într-o cabană în care să trosnească lemnele de foc în şemineu, într-o zonă de munte, cu peisaje de basm, acoperite cu zăpadă.
