Dana Rogoz, sfâșiată de durere! Actrița nu și-a revenit nici după 11 ani: „De două ori pe an, povestesc oamenilor despre tine”
Dana Rogoz, sfâșiată de durere! Actrița a făcut o mărturisire sinceră pe rețelele de socializare, în care a vorbit despre relația cu tatăl său, dar și despre durerea pe care o simte încă după moartea acestuia.
Dana Rogoz, sfâșiată de durere după moartea tatălui!
Dana Rogoz a trăit o pierdere greu de imaginat în aprilie 2014, atunci când tatăl ei, Cornel Rogoz, colonel în rezervă, a murit din cauza leucemiei, la vârsta de 60 de ani.
„Tata a fost absent o lungă perioadă din viața mea, după divorțul de mama”, spunea în urmă cu ceva timp Dana, recunoscând că, în acea perioadă dificilă, distanța dintre ei a fost inevitabilă. Totuși, cu trecerea anilor, lucrurile s-au schimbat și artista și-a iertat tatăl și nu l-a mai judecat pentru greșelile sale. După vârsta de 18 ani însă, relația dintre cei doi a început să se repare, dar artista a rămas cu multe regrete, mai ales cu faptul că nu a petrecut mai mult timp cu el și că nu și-a cunoscut nepoata.
Din nefericire, momentul în care a aflat că tatăl său a murit a fost unul cumplit pentru actriță. Totul s-a întâmplat la doar 3 săptămâni după ce și-a adus pe lume primul copil. Șocul și durerea acestei vești au fost atât de mari, încât Dana a căzut la pământ, copleșită și devastată de suferință. Astăzi, 18 noiembrie, tatăl Danei Rogoz ar fi împlinit 71 de ani, iar cu această ocazie, vedeta a făcut o mărturisire emoționantă pe rețelele de socializare.
Actrița a povestit deschis despre cât de vulnerabilă se simte și despre dorul nestins pe care îl are față de cel care i-a dat viață, chiar și acum după atât de mult timp de la moartea acestuia.
„Azi să știți că ar fi fost ziua tatălui meu. Ar fi împlinit 71 de ani. Ultimele 11 aniversări au fost precum aceasta... în absență. Sau poate se cade să pun cuvântul „aniversări” în ghilimele. De fapt, și „absență” tot în ghilimele. Mai ales că ești în continuare cât se poate de prezent în gândurile mele, în conversațiile cu frații mei, cu Radu, cu prietenii mei, dar și cu nepoții tăi. Și continui să fii cumva prezent prin mine, căci descopăr că îți seamăn în foarte multe privințe. M-am schimbat de când ți-am făcut ultimul tort, la 60 de ani. Tortul ăla de morcovi, cu mai puțin zahăr adăugat. M-am schimbat mult de atunci, tata, am parcă altă viață, în alt ritm, trăiesc altfel! Dar parcă simt mai mult lucrurile cum le simțeai tu. Am căpătat cinismul tău. E jale, tata. Nici nu știu dacă să îți mulțumesc sau nu pentru însușirea asta, iată, moștenită! Mă rog, după cum vezi, ți-am moștenit și umorul. Negru.
Ce ciudat. Scriu aceste rânduri pentru tine sau pentru mine? Mi-ai zis să te „pomenesc” - și a sunat prea religios și, implicit, ușor nefiresc venind de la tine. Dar ți-am promis că o voi face, atunci când ne-am luat la revedere în spital. Așa că probabil că asta e unul dintre motivele pentru care, de 2 ori pe an, povestesc oamenilor despre tine.
Dar o fac și pentru mine. Și văd cum se schimbă relația noastră, cum se schimbă relația mea cu absența ta, cum sentimentele capătă nuanțe și cum se instalează încet-încet o acceptare. Dorul, în schimb, nu trece. Și te lovește mai tare în astfel de zile.
Era cât pe ce să închei cu „la mulți ani”. Doamne, ce absurd. Dar o să îmi urez mie, totuși, în încheiere, La Mulți Ani cu cât mai multe amintiri încă nealterate, neîncetosate, nepierdute cu tine.”, a transmis Dana pe rețelele de socializare.
