De ce Ilie Năstase și Luminița Anghel refuză să-și mai ajute copiii adoptivi cu bani? Radu Leca, psiholog: „Un copil vine cu răni vechi!” E cale de împăcare?
Fostul jucător de tenis Ilie Năstase și solista Luminița Anghel sunt în conflict cu Charlotte Năstase și cu David Pușcaș, copiii lor adoptivi. Le-au „tăiat” ajutorul financiar și le-au blocat numerele de telefon, evitând astfel orice formă de comunicare. Ce se întâmplă, de fapt, în familiile celor două nume sonore? Mai sunt șanse de împăcare? Iată ce spune, despre această situație delicată, celebrul psiholog Radu Leca.
Fiica lui Ilie Năstase, strigăt de ajutor: „Îmi puteți trimite bani pentru mâncare și adăpost?”
Charlotte Năstase (35 de ani), fiica adoptivă a lui Ilie Năstase și a fostei lui soții, Alexandra King, și-a strigat ieri disperarea pe contul de Instagram:
„Vă rog, îmi puteți trimite bani pentru mâncare și adăpost? Acum sunt fără adăpost și blocată din cauza fostului meu iubit. Mulțumesc!”.
Ilie Năstase a rupt însă orice legătură cu fiica adoptivă, stabilită în America, supărat că își deschisese cont pe o vestită platformă pentru adulți:
„Nu mă interesează, vă rog frumos”, a fost singura lui declarație, oferită, ieri, de Ilie Năstase, pentru spynews.ro.
Ilie Năstase, despre Charlotte: „I-am plătit educația!”
Ilie Năstase povestea, cândva, într-un interviu, pentru Antena Stars, despre Charlotte, fiica lui adoptivă:
„Da, în urmă cu trei ani, când a apărut ea cu Onlyfans-ul său dezbrăcată în poze, atunci am blocat-o. De atunci gata, nu mai am nicio treabă cu ea!
Îi urez multă sănătate, dar o rog să termine cu scandalurile. Cu mine nu mai are ce discuta, e pe drumul ei. Am ajutat-o când a fost cazul, i-am plătit școala, vreo jumătate de milion de euro. Ea e în SUA, eu în România, nu-mi mai pasă. Fiecare are viața lui.
Întrebați-o cine i-a plătit educația 10 ani la Școala Americană, vreo jumătate de milion de euro! Dacă nu sunt tată bun... Pentru ce? A muncit, a făcut ceva în viața ei ca să merite mai mult?”.
David Pușcaș: Sunt victima neînțelegerilor dintre părinții mei”
Și David Pușcaș, în vârstă de 28 de ani, a rămas fără ajutor financiar, în urma scandalurilor cu solista Luminița Anghel, mama lui adoptivă:
„Cu tata n-am mai vorbit nici la telefon, nu i-am mai scris, nu l-am mai căutat, de foarte mult timp. Nu am mai îndrăznit. La ultima noastră discuție mi-a zis: „Du-te la mama ta!”. E supărat că, la divorțul lor, am ales să rămân cu mama. M-a pedepsit, cred. Sunt victima neînțelegerilor dintre ei. Cu mama n-am mai vorbit de 10 ani, iar pe tata nu l-am mai văzut de când aveam 7-8 ani”, povestea el, cu tristețe, exclusiv pentru Click!
„De un an mă descurc singur cu banii. Nu am pretenția de o viață luxoasă!”
În ultimul an, David Pușcaș a câștigat bani din postările sale pe TikTok. Recunoaște că internauții l-au ajutat cu bani, ca să-și plătească chiria garsonierei, în care locuiește:
„Lunar trebuie să fac, din postările mele, peste 500 de euro, ca să acopăr facturile, și să-mi rămână ceva bani și pentru mâncare. Nu am pretenția de o viață luxoasă. Să plătesc chiria, să mănânc ceva și să-mi iau o hăinuță, asta mă face fericit”.
Verdictul psihologului Radu Leca. Cum ajung unii tineri să se simtă singuri și fără sprijin?
Psihologul Radu Leca ne-a vorbit despre relațiile dintre părinți și copiii lor adoptivi, care, adesea, se erodează, în timp:
„În spatele unui titlu șocant, partea bună e că astfel de povești mută discuția dinspre „cine e vinovat” spre o întrebare mult mai utilă, cum ajung unii tineri, chiar din familii cunoscute, să se simtă singuri și fără sprijin?
Faptul că subiectul iese la lumină poate crește empatia publicului și atenția asupra nevoii reale de ajutor pentru copiii vulnerabili, inclusiv după ce devin adulți. Un adevăr simplu, dar important, banii și faima nu garantează stabilitate emoțională.
„Rupturile dintre copii și părinți apar, de regulă, din cumul de factori”
În adopție, mai ales, relația nu e un „final fericit” automat, ci un drum lung în care contează atașamentul, consecvența, regulile, răbdarea și, uneori, ajutorul unui specialist. Un copil vine cu răni vechi, iar un părinte vine cu așteptări mari. Dacă nu se întâlnesc la mijloc, apar tensiuni care pot escalada.
Rupturile dintre copii și părinți adoptivi apar, de regulă, din cumul de factori, adolescența și nevoia de independență, diferențe de valori, conflicte repetate, comunicare blocată, anturaj nepotrivit sau probleme de sănătate mintală care rămân netratate”, a menționat psihologul Radu Leca, exclusiv pentru Click!
„Când sprijinul familial se rupe, un tânăr fără plasă de siguranță alunecă rapid în instabilitate, fără locuință, fără job”
Iată ce se întâmplă când părinții nu-și mai susțin financiar copiii adoptivi și se distanțează de ei, evitând astfel orice formă de comunicare:
„În familiile publice, presiunea e și mai mare: orice ceartă amplifică viitoarele reproșuri, iar orgoliile și rușinea fac împăcarea mai grea. Partea pozitivă e că situațiile de față arată cât de necesară este educația despre relații, limite și sprijin psihologic, nu doar despre „a avea resurse”.
E nevoie de un adult de încredere care să-i ghideze
Când sprijinul familial se rupe, un tânăr fără plasă de siguranță alunecă rapid în instabilitate, fără locuință stabilă, fără job, fără acte în regulă, fără un adult de încredere care să-l ghideze. De aici până la situații extreme, lipsa banilor, umilință, chiar cerșetorie, uneori drumul e mai scurt decât ne imaginăm. În mod paradoxal, notorietatea nu ajută întotdeauna; uneori doar face căderea mai vizibilă și mai dureroasă”, a mai menționat Radu Leca, exclusiv pentru Click!
Există cale de împăcare: „Se poate ajunge la o formulă de pace!”
Psihologul Radu Leca e de părere că relațiile se pot îmbunătăți, în timp, cu răbdare și cu mult respect, din partea ambelor părți:
„Există cale de împăcare, dar realist vorbind, nu printr-o „minune” de moment, ci prin pași mici, dialog mediat, terapie de familie, limite clare și ajutor condiționat de un plan (locuire temporară, consiliere, școală/job, responsabilități).
Chiar și când nu se revine la o relație apropiată, se poate ajunge la o formă de pace: respect, comunicare civilizată și sprijin minim, fără scandal. Iar asta, în sine, e o veste bună, pentru că repararea e posibilă, chiar dacă nu arată ca în filme”.
