Dichiseanu, planuri mari la 86 de ani: «Abia aștept să joc din nou»
La cei 86 de ani, maestrul Ion Dichiseanu este foarte activ, iar în cele două luni de izolare, cât a fost nevoit să stea în casă, a fost cumplit! Noroc cu nepoţica sa, Anastasia, care i-a făcut această perioadă mai frumoasă şi l-a umplut de bucurie. Maestrul scenei româneşti a oferit, în exclusivitate pentru Click!, un interviu în care ne spune cât de mult i-a lipsit scena, dar şi despre primul film pentru copii în care va juca.
Click! Aveţi multă vervă, deşi izolarea v-a ţinut două luni în casă. Cum a fost pentru dvs?Ion Dichiseanu: Pentru mine, să stau în casă două luni a fost cumplit. M-am mai uitat la tv, dar mi-a lăsat aşa un gust amar să văd că s-a înrăit şi s-a urâţit lumea.Aţi avut timp să vă bucuraţi mai mult de unica nepoţică, Anastasia.Da, am avut timp de calitate, din punctul ăsta de vedere mă consider câştigat. E o scumpete de copil, o dulceaţă, iar când o văd cum spune rugăciunea „Tatăl nostru”, mă topesc. De vreo lună a plecat cu părinţii ei undeva în afara Bucureştiului, la părinţii fostei mele soţii, Simona, şi mă sună şi-mi spune „mi-e dor de tine, Dichi, mi-e dor de tine. Hai că vin să te văd”.
Ion DIchiseanu a stat o lună singur
Aşadar aţi stat o lună singur. Cum v-aţi descurcat? Am avut bucătarul meu care mi-a făcut mancare. A fost doamna de la supermarket căreia îi dădeam lista cu ce aveam nevoie şi îmi aducea toate cumpărăturile. În privinţa curăţeniei nu am avut nevoie de ajutor pentru că eu sunt un om foarte ordonat şi am grijă de aspectul asta. M-am jucat cu animăluţele mele. Am peştişori, îl am pe bichonul Agapi, mai fac ordine la el, pe terasă. Am şi flori de care am grijă şi pe care le iubesc foarte mult. Chiar glumesc uneori cu ele, am monologurile mele. V-a fost frică de acest virus?Îmi este încă frică, umblu cu mască. Prietenii m-au invitat la Călăraşi unde sunt cetăţean de onoare, dar nu m am dus. Nu sunt fricos din fire, dar trebuie să am grijă de mine şi de nepoţica mea. Vreau să am conştiinţa împăcată că totul e bine. M-aţi întrebat dacă iau tratament? Eu să iau tratament?! Doamne fereşte, mai beau câte un whisky, iar noaptea, înainte de culcare, chefir sau ceai de noapte bună!
Care a fost primul lucru pe care l-aţi făcut după ce aţi putut ieşi din casă? Am făcut foarte multă plimbare pentru că mi-a lipsit mişcarea. Merg până la biserica noastră, apoi mă întorc. Biserica e vizavi de balcon, ascult slujba de pe balcon. Îmi fac rugăciunile înainte de culcare, îi mulţumesc lui Doamne, Doamne. E importantă credinţa în Dumnezeu. Ginerele meu face Teologia acum şi pot să spun că am ajuns să percep altfel lucrurile. V-a lipsit viaţa artistică?Ca oricărui actor, da. Dar prietenul meu, Cristian Radu Nema, m-a distribuit cu rol prinicipal în filmul pentru copii intitulat „Fabrica de ciocolată”. Va fi un film excepţional, mai ales că la noi nu s-au mai făcut astfel de filme de la „Veronica” încoace, un film pe care să îl vezi la cinema la mall. Filmările vor avea loc la Braşov, într-un apartament interbelic superb, iar eu voi fi directorul acelei fabrici. La final de iunie vor începe filmările şi mă bucur enorm că am un astfel de rol, pentru că până acum am avut numai roluri de băiat rău, am fost ba Generalul Nuţă, ba procuror, numai roluri în care apar ca om rău. Eu în realitate sunt un om bun, generos, sau cum mai spune fata mea „sunt bleg”, ca să mai zâmbim un pic, din păcate în vremurile noastre bunătatea este confundată cu altceva. Abia aştept să joc, sunt entuziasmat precum un copil, iar în Radu am mare încredere. Cel mai talentat om!
Care este povestea filmului
”E o poveste frumoasă, veselă, colorată. Un băiat şi o fetiţă fură ciocolată, iar directorul fabricii de ciocolată care e un om aşa mai hâtru, iată că va fi îmbunat de gestul micuţilor, de candoarea lor. Puterea purităţii unui copil asupra unui om ajuns la maturitate. Din distribuţie face parte şi un câine superb, care a stat foarte bine la şedinţele foto. Ca o vedetă!”, ne-a spus Dichi despre ”Fabrica de ciocolată”.
