Dragă Andreea Antonescu,
Ca şi cealaltă Andree. Eraţi ca nişte păpuşi. Dar asta, copilăria, nu ţine o veşnicie, fir-ar să fie! Aşa că mi-aş permite să îţi spun, părinteşte, câteva lucruri omeneşti şi de bun simţ. Mai ales că ştiu ceea ce, poate unii au uitat şi anume, faptul că tu ţi-ai pierdut tatăl, omonimul meu, cu mult înainte.
Pe atunci erai nepermis de tânără şi cred că acum durerea de a-ţi pierde un al doilea tată, adoptiv, este mult mai mare, mai dezamăgitoare, mai depresivă.
Te înţeleg, fata mea. Numai că, sunt convins, tu eşti o fiinţă dacă nu tare, încercată, ai mai trecut, vreau să zic, prin asta. De acum grija nu la tine este, ci la fiinţa pe care o ţii în pântec, la viitorul tău copil.
Orice fel de şoc poate fi fatal. Deci fii atentă, fă orice să nu îi dăuneze fătului. Nu zic că ai cum să eviţi durerea din suflet; nu zic să nu plângi moartea dramatică, tragică a tatălui iubitului tău; chiar trebuie să o faci, să te eliberezi.
Dar, pentru Dumnezeu, fă-o numai cu gândul la cel ce urmează să vină pe lume, numai la el. Sigur că şocul cel mare poate a trecut, adică momentul când ai aflat că dl Spak şi-a luat viaţa.
Poate a avut motivele lui de disperare, nu de supărare pe cineva anume, nu de mâhnire, ci de obidă pe destin. Da, Spak a fost supărat pe un destin, care-l chinuia şi s-a răzbunat pe el, l-a sfidat, i-a luat-o înainte.
Dar asta este o problemă personală a lui. Nu ai cum să o schimbi tu sau altcineva, nici fiul, nici soţia lui. Asta e tragica socoteală a unui om, căruia soarta i-a dat şi i-a luat în egală măsură.
Este o problemă personală, dacă vrei, a lui Spak, repet cu soarta sa. Tu acum, la durerea care te înconjoară, nu mai ai de făcut decât un singur lucru şi acesta e destinat viitorului copil: să te detaşezi; să te gândeşti numai la bebe, secundă cu secundă, la nimic altcineva.
Să fii egoistă pentru el, pentru viaţa lui viitoare, să nu vezi nenorocirile dimprejur, să nu vezi lacrimile, durerea, nimic! Să vezi şi să-i dai cu gândul numai cer senin, aer de primăvară, fluturi multicolori, care se trezesc la viaţă şi se bucură de ea la maximum; chiar dacă viaţa asta a lor durează doar o zi. Mult mai efemeră decât a noastră, a oamenilor.
Fii tare, Andreea, pentru pruncul tău!
George Stanca
