Dragă Claudiu Bleonţ,
Eşti estimp ronţăit de caninii presei mondene. Viaţă de vedetă. Nu te superi, te amuzi. Nu ştiu. Nu bag mâna-n foc la ce se scrie despre tine, ca particular. Ce mă priveşte e prestaţia ta scenică. Şi, eşti un mare actor. Unii susţin că trebuie să iei artistul cu viaţă cu tot. Ba, pe-a mă-sii !
Nu mă interesează dacă marele Will a fost homo sau nu, activ sau pasiv. Ci, teatrul lui. La noi, cu Sadoveanu şi Arghezi pupincurişti la blană ai regimului trecut, şi nu poţi să le anulezi opera.
Talentul. Te bucuri de operă. Fac această introducere fiindcă, iată, după un gest al tău prea subtil libertin, acela că ai arătat presei curul şi mai mult , acum îţi arată şi ea, presa, ce are în dotare...
Apropo de Andra, soţia ta, şi de tine, de cuplul vostru invederat pe scenă: am văzut ieri piesa "Măgura" lui George Smarandache. La Slatina. Pusă în scenă de Andra şi jucată tot de tine cu o minunată trupă locală, având în Nicu Popa o figură emblematică a Slatinei. Un spectacol superb.
Stenic, antistres chiar, ecologic, "bio". Cu actori îmbrăcaţi ca "peizanul român au fin de siècle"... cu muzică românească; dans românesc: Ciuleandra...; cu o intrigă simplă ca-n "Love story"- ul lui Segall: doi tinerei se iubesc, se căsătoresc şi ei fericiţi tăiesc.
Dar câte lucruri minunate a înghiţit, consumat, relevat acest simplisim spectacol este inimaginabil! Replică românească, vorbă românească, mai oltenească, aşa, mai soresciană. De care ne era dor. Aş afirma că dacă "Scrisoarea..." lui Caragiale miroase a mici, "Măgura" voastră are un iz de levănţică din fota şi iia scoase acum la lumină din lada de zestre.
Şi când camera de la ţară, cu pământ pe jos, acoperită cu stuf, e invadată de odoarea asta tare, tu, spectator , începi a plânge cu nostalgie tinereţile trecute, hainele, "vorbili", obiceiurile, glumele satului idilic românesc.
Cel pe care îl evocă şi visează ca într-o psihoză contemporană tot mai mulţi scriitori. Că văzui la Craiova şi cartea lui Ion Lascu, "Satul de la capătul vremii" şi la Pestişani pe cea a lui Sorin Popescu "Nostalgii"....Văd preocupările mele aşijderea. Se simte vântul acesta al nostalgiei unor vremi "BIO" ! Când laptele era lapte, oul-ou şi omul-om...
Veniţi cu „Măgura" la Bucureşti - oraşul cu cei mai mulţi ţărani. Pervertiţi şi parveniţi. Va fi un triumf !
George Stanca, pamflet
