Dragă Cornel Patrichi,

Cine altul mai bun putea să fie acolo, căci de fiţele preţiosului Petre care vorbeşte ca pe poante, din vârful limbii, e lumea sătulă.

Tu eşti direct, corect. Mi te amintesc dansând cu Doina Patrichi, ex-soţia ta, la emisiunile mari de divertisment, la barurile din Bucureşti.

Te revăd în echipa lui Bocăneţ, cel dispărut la cutremur, evoluând alături de Anda Călugăreanu, Dan Tufaru, Florian Pittiş - Doamne, cum s-au dus toţi, toţi!!! - în costumele şi decorurile Doinei Levintza, pe atunci soţia lui Andu Bocăneţ.

Sunt mândru că prietenia mea din anii ‘70 cu Moţu Pittiş şi meseria de jurnalist m-au apropiat de acest grup mişto, în care era o atmosferă ludică extremă. Tineri, râdeam din orice: glume, bancuri, cimilituri.

Da, când te revăd am nostalgia anilor ‘70 şi a valorilor lor. Te-am iubit când, aproape indignat, la ultima ediţie "Dpt" ai protestat contra sistemului de premiere, când ai spus că într-un top, al „pulimii" - scuze, doamnelor - al duodenelor, cum le spun eu, Ştefan Iordache era pe locul 19, iar Dinică pe 9.

Da, asta e „populimea" (termen lansat de Adr. Năstase), duodenele, asta-i egalitatea celor "mulţi da' proşti". Mai fu un top d-ăsta tv mioritic, unde dr. Paulescu, descoperitorul insulinei, nu că n-a fost în primii zece, ci N-A existat!

Ăsta „e" boboru şi televizoru', cu ăsta vrem respect de la străini. După ieşirea ta s-ar putea să nu mai fii rechemat în juriu. Lasă-i pe ei, „Petronius" şi „micuţul Will", să jurizeze, să juiseze, până le-or rugini pixurile. Tu rămâi, Cornele, idolul unei generaţii. Ei nu!

Mâine, despre Sânziana Buruiană

George Stanca